Logo

Preparate naturiste pentru înțepăturile de insecte

Categorie: Sanatate Scris de Iulian Dumitrașcu Accesări: 946

Experienţele seculare au pus în evidenţă existenţa unui mare număr de plante medicinale care, prin conţinutul lor în uleiuri eterice, au efecte decongestive, antiseptice şi de calmare a durerilor provocate de înțepăturile insectelor.

În fiecare an, sezonul călduros al verii corespunde cu perioada în care natura etalează o imensitate de arome şi culori, pe care plantele le sintetizează, prin mecanisme extrem de complicate, în majoritate imposibil de a fi reproduse prin sinteze chimice. Apariţia acestui minunat covor vegetal este aşteptată nu numai de oameni, ci şi de întreaga faună, atât vieţuitoare mari, cât şi minusculele insecte.

Convieţuirea noastră cu aceste insecte ar trece neobservată, dacă nu am fi obiectul unor atacuri aparent minore ale anumitor gângănii. Înţepăturile provocate de albine, viespi, bondari, ţânţari, păianjeni, tăuni, furnici, căpuşe pot fi extrem de neplăcute, provocând reacţii cutanate dureroase sau mâncărimi ce persistă câteva ore. Contra ţânţarilor sunt utile: suspendarea la fereastra camerei a unui săculeţ din pânză umplut cu usturoi curăţat, cu frunze de busuioc sau de tomate; suspendarea la capul patului a unui buchet de lavandă înflorită sau a unei batiste impregnate cu esenţă de măghiran sau ulei de lavandă; aşezarea pe noptieră a unui buchet de frunze de roiniţă, stropite cu ulei volatil de lavandă; masarea pielii expuse înţepăturilor cu macerat din frunze de tutun în oţet de mere, decoct din flori de lavandă sau cu ulei volatil de roiniţă, mentă, lavandă şi cuişoare.

Efectele înţepăturilor

Înţepăturile de albine și viespi pot avea consecinţe total neplăcute, cu reacţii alergice locale, din cauza veninului iritant, eliberat de acul acestora. Apar dureri sub formă de arsuri, inflamaţii, pielea devine roşie-vineţie, cu mâncărimi sâcâitoare, fenomene care dispar după 24 de ore, ca urmare a resorbţiei efectului toxic. În serile de vară, mai ales în medii cu multă apă, înţepăturile pot fi chiar fatale. La un număr mare de înţepături are loc o absorbţie masivă de venin, umflătura este mult mai mare şi se produc reacţii alergice severe cu şoc anafilactic şi secreţie intensă de histamină în organism. Acum apar vărsături, tulburări respiratorii, hematurie, tremurături, accelerarea pulsului (tahicardie), hipotensiune, senzaţie de greutate în zona inimii, edem laringian, leziuni renale şi paralizie musculară. Toxinele din venin pot acţiona asupra sistemului nervos central provocând anxietate, convulsii, sincope, stare de leşin şi comă ireversibilă.

Înţepăturile de ţânţari, chiar dacă nu se simte momentul pişcăturii, provoacă reacţii toxice locale, cu mâncărimi intense din cauza toxinelor din saliva femelelor. Se continuă cu iritaţii intense, roşeaţa locului, edeme şi dureri, iar după scărpinat apar infectările. Înţepăturile de tăun sunt foarte dureroase şi durează o perioadă de două săptămâni, deşi durerea scade treptat în intensitate. Înţepăturile de păianjeni provoacă o umflătură dureroasă, contracţii musculare, respiraţie greoaie şi accelerarea pulsului. Înţepăturile de căpuşe pot surveni în timpul unei plimbări prin pădure, unde căpuşele stau pe arbori şi pe ierburi înalte. La locul înţepăturilor apare o papulă roşie, intens colorată în centru, însoţită de mâncărimi, un chist dureros şi abces. Căpuşa poate transmite o bacterie (Borrelia) care provoacă o boală gravă, numită Lyme. Este adevărat că primele simptome ale maladiei trec neobservate, dar, după 21 de zile, apar simptome de oboseală persistentă, tulburări intelectuale şi de memorie, febră mare, tulburări cardiace, dureri articulare, paralizie facială, artrită, tulburări cerebrale severe şi, în final, meningoencefalită.

Tratamente speciale

În cazul înţepăturilor de albine şi viespi, sunt cunoscute câteva procedee menite să diminueze e­fectele nedorite: extragerea acului cu ajutorul unei pensete fine, fără a-l strânge, evitând astfel stoarce­rea glandei cu venin aflată în capătul acului şi difuzarea veninului în ţesuturile limitrofe; spălarea cu apă şi săpun şi dezinfectarea locului înţepat, prin aplicarea unei comprese cu alcool mentolat, alcool salicilat, oţet sau comprese simple cu apă rece şi gheaţă. Astfel se opreşte difuzarea veninului şi se reduc durerea şi mâncărimea, limitând inflamaţia; cataplasme cu ceapă crudă (tăiată în felii), cu varză crudă, pătrunjel, busuioc sau salvie; masarea locului înţepat cu frunze de nuc, usturoi, ceapă sau praz, după care se aplică frunze de patlagină zdrobite.

La înţepăturile de ţânţari: spălarea cu apă şi săpun; aplicarea unei comprese cu apă rece sau gheaţă; comprese cu apă sărată şi tinctură de arnică şi iederă; aplicarea de cataplasme cu varză crudă, praz crud sau pătrunjel; dezinfectarea locului înţepăturii, prin frecare cu frunze zdrobite de ferigă, pătrunjel, coacăz negru, tomate sau cu rondele de lămâie şi oţet de fructe; masajul pielii cu tinctură sau cu unguent de gălbenele, suc de ceapă sau usturoi.

La înţepăturile de păianjen: cataplasmă cu rădăcină rasă de tătăneasă (3 linguri în 100 ml apă fierbinte sub formă de pastă), care se aplică pe muşcătură, se acoperă cu o pânză curată şi se ţine câteva ore sau peste noapte; cataplasmă cu herba de turiţă mare, proaspătă şi zdrobită sau din foi de varză uşor strivite; masaj pe locul muşcăturii cu tinctură de sunătoare (doi pumni de flori macerat timp de 3 săptămâni la un litru alcool 40 grade) sau cu un căţel de usturoi tăiat.

La înţepăturile de căpuşe: se scot căpuşele fixate în piele, eliminând atât corpul, cât şi capul. Extragerea se face cu o pensetă, în maxim 36 ore după înţepătură, după care se aplică o compresă cu apă rece, simplă sau cu puţin oţet.

Fitoterapia în tratarea înţepăturilor

Experienţele seculare au pus în evidenţă existenţa unui mare număr de plante medicinale care, prin conţinutul lor în uleiuri eterice, au efecte decongestive, antiseptice şi de calmare a durerilor provocate de înțepăturile insectelor. Se fac tamponări sau aplicări locale cu uleiuri volatile, tincturi, infuzii, sucuri sau frunze proaspete. Pentru primul ajutor, după înţepături, se folosesc diverse preparate din plante.

Salvie: frunze proaspete zdrobite şi aplicate pe locul afectat pentru răcorirea pielii; tamponări cu tinctură din frunze (20 g în 100 ml alcool cu macerare timp de 10 zile).

Pelin: frunze proaspete şi zdrobite pentru frecţii locale.

Patlagină, roiniţă, leuştean sau hrean: frunze proaspete spălate şi zdrobite aplicate local; suc din frunze proaspete.

Aloe: frunze proaspete pentru tamponări de două ori pe zi.

Coacăz negru: frunze proaspete zdrobite sau macerate în vin alb, aplicate sub formă de cataplasme.

Varză albă sau pătrunjel: frunze strivite şi aplicate sub formă cu cataplasme pe înţepăturile de ţânţari.

Ceapă: rondele tăiate din bulb şi aplicate timp de 10 minute pe locul afectat.

Busuioc: plantă proaspătă zdrobită pentru frecare pe locul înţepăturii având acţiune cicatrizantă şi de atenuare a mâncărimii.

Cimbru de grădină: infuzie din herba (două linguri la 200 ml apă clocotită) pentru tamponări repetate.

Echinaceea şi arnică: tinctură aplicată local pentru calmarea reacţiilor elergice şi prevenirea infecţiilor.

 

Sursa: www.ziarullumina.ro

Arhiepiscopia Bucurestilor