Logo

Parohia Gura-Văii

Categorie: Protoieria Ploieşti Sud Scris de Iulian Dumitrașcu Accesări: 2589

Hramul: Izvorul Tămăduirii şi Sfântul Gheorghe

Adresa: Com. Valea Călugărească, cod 107620, jud. Prahova

Protoieria Urlaţi

Paroh: Pr. Dumitru Dorian, tel. 0721.838.803

Cod  IBAN: RO33CECEPH0136RON0231231

Banca: CEC Bank Ploieşti 

  

Istoric

 

Parohia Gura-Văii este situată în centrul vestitei comune din județul Prahova,  Valea Călugărească, la o distanță de 10 km de orașul Ploiești, în apropiere de apa Bucovului și a Cricovului Sărat, pe traseul șoselei naționale Ploiești – Buzău. 

 

Apariția comunei Valea Călugărească a fost determinată de posibilitățile oferite de această regiune muntenească și subcarpatică pentru creșterea animalelor, exploatarea pădurilor și cultura viței-de-vie. Prezența viilor în această parte a țării pare a fi legată și de existența unor preoți sau a unor călugări, care se îndeletniceau cu viticultura. În afară de mărturiile documentare, însemnările de pe cărțile vechi de slujbă și amintirile bătrânilor ne stau mărturie până astăzi. Vinurile de aici sunt pomenite în scrieri vechi românești și străine. Potrivit unei lucrări intitulate „Din viața moșnenilor vieri ai ținutului Săcuienilor”, între Prahova și Buzău a dăinuit un județ intermediar cu acest nume. Nicolae Iorga pomenește un document prin care Matei Basarab (1632-1654) întărește o ocină unui nepot. Atunci se face și cea dintâi mențiune a viilor, „un pogonu ți o cetvarta de vie”. Cu timpul, viile încep din ce în ce mai mult să ia locul pășurilor de aici. La 10 iulie 1703, „Cirtea pârcălabu, de împreună cu feciorii mei otu Schei”, dă zapie lui popa Crăciun „și coconilor sfinției sale pentru pădure ca sa facă vie”. Franz Joseph Sulzerin, în „Geschichte des transalpinieschen Daciens”, Viena, 1781, vorbind despre Valea Mantii, Valea Popii, Valea Călugărească și celelalte văi,  spune ca ,,acestea erau cunoscute sub numele de Cernătești, cu mult vin uleios, tare și durabil”.

Din acele vremuri, și mai încoace, ne-au rămas pe-aceste meleaguri ca mărturii ale credinței  creștine, nenumărate biserici. Între aceste biserici se numără și ctitoria colonelui George Ghiurghiu  și a soției sale Elena , după planul vestitului arhitect român Ion Mincu, biserica din centrul Parohiei Gura-Văii.

 

Înainte de această sfântă biserică, adică din anul construcției ei, 1893, credincioșii din partea locului aveau, pentru nevolie lor spirituale, un alt sfânt lăcaș de închinare, amintit doar de inscripția de pe crucea de marmură albă, din apropierea actualei biserici, pe locul „sfântului prestol”- biserică „zidită la anul 1806 și dărâmată în 1893”.

 

Biserica actuală este construită între anii 1893-1895, după planul arhitectului Ion Mincu, cu cheltuiala ctitorului, colonelul George Ghiurghiu și al soției sale, Elena. Într-o vreme când majoritatea societății noastre culte privea cu o „deznădăjduitoare indiferență” orice manifestare a spiritului nostru național, Mincu vede înfiripându-se ideea scumpă a lui, a unei arhitecturi inspirate din tradițiile arhitecturii populare, o arhitectură românească. Anul construcției bisericii actuale, numele ctitorilor și a arhitectului proiectant sunt cunoscute din pisania așezată deasupra ușii de la intrare, cu următorul text: „ACEST SFÂNT LĂCAȘ CU HRAMUL IZVORUL TĂMĂDUIRII ȘI SFÂNTU GHEORGHE S-A CLĂDIT ÎN ANUL 1893 CU CHELTUIALA COLONELUI GEORGE GHIURGHIU  ȘI A SOȚIEI SALE ELENA, DUPĂ PLANUL ARHITECTULUI ION MINCU, PREOT S.S. PAVEL RĂDULESCU”.

 

Construcția este solidă, din cărămidă și piatră, cu ziduri groase de circa 1 m. Înfățișarea exterioară are ca dispoziție de plan forma clasică a crucii, pornind de la un pridvor deschis, cu coloane de piatră sculptată. Pereții sunt susținuți în exterior de patru contraforți, câte doi de fiecare parte a pronaosului. Zidurile exterioare sunt împodobite cu șapte șiruri de cărămizi aparente, de culoare roșie, ca element decorativ, terminate sub cornișă cu o decorație constând în șiruri de mici firide arcuite. Deasupra naosului se înalta turla Pantocratorului, vrând parcă să redea, la scară redusă, imaginea bisericii Sfânta Sofia, care, într-adevăr, a stăruit ca arhitectură în mintea arhitectului român. Clădirea nu etalează în înălțime , iar acoperișul, variat ca forme, se multiplică în etaje spre înălțimea turlei. După un pridvor deschis, sprijinit pe două coloane rotunde de piatră, cu bază și capiteluri simple, de formă pătrată, legate între ele prin arcuri simple, se intră în biserică printr-o masivă ușă de stejar, frumos lucrată, cu un chenar de piatră. Interiorul este împărțit în pronaos, naos și altar. Un deosebit interes prezintă grinda ornamentală, în genul crestăturilor din casele vechi țărănești, sprijinită pe două coloane scurte, ce desparte pronaosul de naos. Naosul se lărgește în două abside laterale, primind lumina prin cele două ferestre și dând ziua o lumină de asfințit. Sfântul altar se deschide larg, în semicerc, cu  o masivă masă de piatră, pe marginea căreia sunt săpate cuvintele: „Acest Sfânt locaș s-a clădit in anul 1893, de col. George Ghiurghiu și soția sa Elena și s-a sfințit in anul 1895”. Catapeteasma este frumos lucrată din lemn de stejar, cu șirul sfinților apostoli, proroci și icoanele praznicale.

 

Împreună cu clopotnița din imediata apropiere, biserica formează un ansamblu arhitectonic deosebit de remarcabil, amândouă fiind creația ilustrului arhitect Ion Mincu. La sfântul altar, în decursul vremurilor, au slujit cu cinste preoți ca: Anastase Oprescu, făcut preot, cum spune un act din arhivă rămas din vechime, fără niciun grad seminarial, dar un preot bun, rămas în amintirea bătrânilor enoriași;  preotul Ion Cocora, preotul Nicolae Antonescu , preotul Victor Provian, preotul Ioan Vasiliu.

 

În urma marelui cutremur de pământ din anul 1940 și a războiului, biserica a suferit unele deteriorări care au necesitat reparații capitale, în special la acoperiș și turlă.

 

Recent, s-au finalizat lucrări de consolidare la interior, după care vor urma lucrări de repictare, în tehnica frescă. Actualmente, preotul paroh iconom stavrofor Dumitru Dorian supraveghează lucrările de consolidare și restaurare la exterior.  

Arhiepiscopia Bucurestilor