Logo

Biserica “Sfântul Ştefan” - Călăraşi

Categorie: Protoieria III Capitală Scris de Iulian Dumitrașcu Accesări: 1533

Adresa: Calea Călăraşilor nr. 83, Sector 3, Bucureşti, Cod poştal: 030612, 

Protoieria Sector 3 Capitală

Hram: Sfântul Ştefan

Preot paroh: Cârlan Ungureanu Constantin

Telefon fix: 021.337.00.58

Mobil:0723.65.72.70

Email: Această adresă de email este protejată de spambots. Trebuie să aveți JavaScript activat ca să o puteți vedea.

Cont bancar: RO74CECEB30036RON0330096, CEC BANK, sucursala Alba Iulia, Bucureşti

Site: www.bisericasfantulstefan.ro

 

ISTORICUL AŞEZĂMÂNTULUI "SFÂNTUL ŞTEFAN"

 

Hramul acestei biserici este "Sfântul Ştefan" (27 decembrie), deşi iniţial a avut şi hramul "Înălţarea Domnului". În prezent, preot paroh şi slujitor este preotul Cârlan Ungureanu Constantin.

 

Biserica este de zid, învelită cu olane. Data înălţării ei este anul 1768, luna septembrie, ziua 25 de către Stoica Clucerul, cum stă scris în pisania de piatră de la intrare. Sunt afirmaţii istorice care desemnează drept ctitor pe voievodul fanariot Ştefan Racoviţă, împreuna cu Teodora Doamna, în anul 1764.

  

Biserica Sf. Ştefan, deşi simplă ca înfăţişare, totuşi este interesantă ca arhitectură, deoarece a suferit puţine transformări care să fi schimbat caracterul ei vechi. Este zidită în stil brâncovenesc, cu plan treflat, cu pridvor deschis pe coloane care susţin arcade semicirculare, cu turlă situată deasupra pronaosului în formă exterioară poligonală la care se ajunge printr-un turn hexagonal alipit de faţada de nord a bisericii.

 

Dintre ornamentele de piatră ce înfrumuseţau această biserică, se mai păstrează un ornament floral săpat în piatră, încrustat în zidul exterior de la Sfântul Altar şi absida de la nord. Dintre sculpturile în lemn s-au mai păstrat uşile împărăteşti, uşile laterale ale tâmplei, jeţul arhieresc şi Crucea de pe catapeteasmă, însă ele au fost ridicate în 1916 de Comisia Monumentelor Istorice şi depuse într-un muzeu încă necunoscut nouă.

 

Icoanele împărăteşti - 1809 şi ce a Sfântului Ştefan, ferecate în argint (metal argintat) - 1811 sunt originale şi au fost zugrăvite de Radu Zugravul la zidirea bisericii.

 

Biserica încă mai posedă şi astăzi sub diferite straturi de văruieli vechile fresce ce sunt asemănătoare celor de la biserica Stavreopolos.

 

În interior pictura ce se vede astăzi este datează din 1886 şi este executată peste vechile fresce ale pictorului Tache Ionescu - elev al şcolii lui Gheorghe Tătărăscu. Numele acestui pictor a fost descoperit în timpul păstoriei preotului Ion Bojogescu, în anul 1952, sub pictura din dreapta naosului, la Desisi, la prima strană de perete.

 

Frescele din pridvor s-au dezvelit în anul 1992 cu ocazia restaurării făcute de către pictorul Popescu Mollda.

 

O nouă ştergerea funinginii de pe pictura de la interior (pronaos şi naos) a avut loc în 1990 fără a se interveni asupra picturii sau frescei.

 

Valoarea bisericii monument istoric se reflectă şi în pictura exterioară din cele 30 de medalioane în care sunt zugrăvite pe lângă patriarhii Vechiului Testament, prooroci, Apostoli, îngeri şi chipuri din cultura clasică - sibile şi filosofi antici (Sibila Delfica, Persica, Platon şi Aristotel)- lucru mai rar întâlnit în ţara noastră, ca în bisericile Voroneţ, Vatra Moldoviţei, Humorului, paraclistul episcopiei Râmnicu Vâlcea, Mirăuţilor din Suceava, biserica din Spineni - Olt, satul Vineţi.

 

În Bucureşti este singura biserică cu Sibile şi filosofi care a rămas deoarece la biserica cu Sibile din Calea Moşilor, în urma intemperiilor şi a reparaţiilor ce s-au făcut în 1970, au dispărut aceste unice zugrăveli.

 

Fresca din aceste medalioane a fost acoperită în 1922 de pictorul Popescu Mollda, cu aceleaşi figuri, în tempera, lăsând câteva medalioane originale.

 

Biserica a fost prădată de foc prima dată în anul 1832 (a se vedea Frederic Damme, cartea "Bucarest en 1908") şi a doua oară în anul 1847 când au ars 12 biserici şi 13 mahalale din Bucureşti (a se vedea "Memorialul Focului cel Mare" de Anton Pann (Bucureşti, 1854)

 

Din arhiva bisericii (ce datează începând de prin anii 1890) se poate vedea reparaţiile suferite de biserica Sf. Ştefan. Astfel, în anul 1868, când i s-a adăugat o turlă din lemn deasupra naosului, i s-a închis cu zid pridvorul, s-a învelit cu tablă, adăugându-i-se o marchiză în faţa pridvorului.

 

Între anii 1916-1922, sub supravegherea Comisiei Monumentelor Istorice şi a istoricului Nicolae Iorga, i s-a făcut o reparaţie radicală, redându-i-se înfăţişarea de la zidire Astfel, s-a demolat turla adăugată, s-a deschis pridvorul, s-a subzidit cu piatră, s-a învelit cu olane, s-au tencuit zidurile exterioare şi s-au tras profilele la turlă la exterior aşa cum se văd şi astăzi, înlocuindu-se vechile chenare de piatră de la uşa de la intrare şi ferestre cu chenare tot din piatră simplă.

 

În 1909 s-a înlocuit tâmpla de zid cu ce existentă astăzi - din stejar sculptat de sculptorul Ion Babic. Iar tocmai în 1927 s-au înlocuit cele două coloane din interior iniţial făcute din cărămidă cu coloane din piatră de Câmpulung, dând o rezistenţă mai mare zidului dintre naos şi pronaos, precum şi turlei din cărămidă.

 

Întrucât ultima reparaţie majoră a avut loc între anii 1916-1922, iar cutremurul din 1977 i-a dărâmat turla de pe pronaos, pr. paroh Ion Bojogescu a reuşit să refacă turla şi să alcătuiască un nou deviz pentru readucerea picturii la starea iniţială prin restaurare. Dar, sfârşindu-se în anul 1985, continuarea proiectului nu a mai fost posibilă.

 

În schiţele din acel proiect se văd cele cinci mari fisuri ale pereţilor. Din păcate, fondurile ce se pot strânge din parohie nu pot sprijini lucrarea de restaurare necesară.

 

În mai 2013, o furtuna  a smuls oloanele de pe Biserica avariind acoperişul. Biserica se află în proces consolidare si reabilitare, se intenţionează restaurarea picturii din pridvor si interiorul Bisericii.

 

Biserica este monument istoric clasa A. Nu este sustinuta de enorie si nu are fonduri.

Arhiepiscopia Bucurestilor