Logo

Biserica "Sfânta Sofia" - Floreasca

Categorie: Protoieria I Capitală Scris de Iulian Dumitrașcu Accesări: 7998

Adresa: Calea Floreasca nr. 216, Sector 1

Protoieria Sector 1 Capitală

Hram: Sfânta Sofia

Preot paroh: Pr. Toader Eduard Valentin

Tel.: 0723.619.659

E-mail : Această adresă de email este protejată de spambots. Trebuie să aveți JavaScript activat ca să o puteți vedea.

Preoti coslujitori : Pr. Boboescu Valentin

Cont IBAN : RO47CECEB10836RON0343684

Banca: CEC BANK – Grant Sector 1

Site: sfintasofiafloreasca.com

 

Monografia parohiei

 

Puţini locuitori ai Bucureştiului cunosc istoria acestui oraş, şi puţini sunt aceea care ştiu că numeroase cartiere situate către marginea actuală a oraşului erau în secolele trecute aşezari rurale. În această situaţie se află actualul cartier Floreasca, situat în partea de nord-est a oraşului şi care a fost până la începutul secolului trecut un sat cunoscut în documente cu numele de Floreşti, apoi Floreasca, sau Floreşti de pe Colentina. Din documente rezultă că în sec. al XVI-lea, satul Floreşti de pe Colentina era un sat foarte mare; la 29 mai 1608 existau trei sate cu acest nume; Floreştii de Jos unde se afla Mănăstirea Cernica; Floreştii de Mijloc şi Floreştii de Sus, foarte probabil cartierul Floreasca de astăzi.

 

Satul Floreşti datează din secolul al XVI-lea la o dată greu de precizat. În vremea domniei lui Mihai Viteazul, satul “a fost o moştenire a lui Radul Captari” primită de la tatăl sau, Captar sau Captare, fost diac şi logofăt al cancelariei domneşti, în vremea domniei lui Neagoe Basarab. Este foarte probabil ca o parte a moşiei Floreşti să fi rămas în stăpânirea familiei Captare (devenită Captariul); La 3 febr. 1619 este amintit Radu Captariul “din Floreşti, lângă Bucureşti”.

 

Prima schimbare notabilă în soarta proprietăţii s-a petrecut înainte de 1 septembrie 1667, când Ştefan, egumenul mănăstirii ”Grădiştea a Cernicăi vornicul”, mărturisea că, înainte de această dată, postelnicul Şerban Cantacuzino (viitorul domn dintre anii1678-1688) cumpărase o suprafaţă de moşie “la Floreşti după apa Colentinii din judeţul Elfov” de la Cernica vornicul, nepotul de fiu al lui Cernicamare vornic.

 

În secolul al XVIII-lea a apărut o alta familie Florescu, proprietară a unei părţi a moşiei Floreşti. Este vorba de Caliarh Florescu, constituită din urmaşii lui Pantaleon Caliarhi, protomedicul lui Constantin Brâncoveanu, care s-au înrudit prin femei cu familia Florescu. Vom insista puţin asupra acestei probleme întrucât reprezintă interes pentru istoria bisericii monument istoric din Floreasca. Pantaleon Caliarhi (Caliarhos) a fost grec, originar din insula Hios, medic de carieră. Venit în Ţara Românească, a intrat în slujba lui Constantin Brâncoveanu şi va muri în 1725. Fiul lui s-a numit Antonie sau Antonache, care la o data necunoscută se căsătoreşte cu Ancuţa, fiica lui Istratie Florescu postelnic, care era văr cu Constantin Brâncoveanu. Din acestă familie boierească se vor ridica numeroşi dregători şi oameni politici. Antonachi Caliarh – Florescu a fost mare clucer (1736) şi apoi mare ban – cea mai mare funcţie din divanul domnesc – ianuarie 1742 – ianuarie 1744. Va muri în 1748 fiind îngropat la mănăstirea Sfântul Ioan grecesc (unde este CEC-ul de astăzi) foarte probabil alături de tatăl său. Deosebit de importantă este ştirea cronicarului grec Chesasrie Daponte, care aminteşte că în anul 1738 - în vremea războiului ruso-turc – paşa Soliman a fost găzduit în casele lui Antonachi vel clucer de la Colentina care aveau şi un chioşc spre lac, adică exact unde este situată biserica Floreasca de astăzi. Din această ştire rezultă că boierul avea case mari şi luxoase de îndată ce puteau fii utilizate ca reşedinţă pentru găzduirea dregătorilor Porţii care veneau în capitala Ţării Româneşti. Aceste case au dispărut. Amintirea prezentei proprietăţi şi casei banului Antonache Florescu în această regiune se păstrează în strada ce-i poartă numele şi astăzi – str. banul Antonache, situata perpendicular pe str. G. Călinescu.

 

Se înţelege de la sine că banul Antonache trebuia să aibă în preajma acestor case boieresti şi o biserică-paraclis. Problema este dacă el a construit acestă biserică sau a moştenit-o. Reţinem însă că la 1738 existau pe moşia Floreşti case boiereşti şi desigur şi o biserică-paraclis a familiei Florescu.

 

Biserica din Floreasca este un valoros monument de artă din secolul al XVIII- lea al cărei istoric este foarte puţin cunoscut din lipsă de izvoare. Prima ştire despre existenţa unei biserici în acest sat datează din 22 noiembrie 1635, când apare ca martor “popa Micul ot Floreşti”. Biserica din acestă vreme va fi fost, fără îndoială, un modest lăcaş de lemn aşa cum existau în zona de câmpie.

 

Biserica de zid, existentă astăzi, este greu de datat cu precizie întrucât nu se mai păstrează pisania; biserica exista desigur la 1738 când sunt amintite casele lui Antonache Calioarh-Florescu, al căror paraclis era. Este foarte probabil ca biserica să fie mai veche şi Antonache s-o fi moştenit de la familia Florescu a soţiei sale. Această constatare se bazează nu numai pe aspectul bisericii, încadrat de unii cercetători în stilul brâncovenesc, dar şi pe un fapt neobservat încă, şi anume: la Muzeul de Artă al României se află o candela de argint, de provenienţă necunoscută, pe care este gravat numele donatorului “Istratie Florescul”, candela datată de specialişti la circa 1708.

 

Problema datării bisericii ar fi fost rezolvată dacă s-ar fi păstrat bine portretele ctitorilor. În 1927 au fost văzute de G.D. Flosercu, care a descifrat pe peretele din stânga sau din dreapta intrării în pronaos pe Istratie Florescu postelnicul cu soţia sa şi fiica sa devenită mai târziu soţia lui Antonache Caliarh-Florescu, fie acesta din urma cu soţia sa, Ancuţa Florescu, fiica lui Istratie. Pe celalalt perete ar putea fi marele vornic Ioniţă Florescu cu soţia sa Anica Ghica, restauratorii bisericii în a doua jumătate a sec. al XVIII-lea. Nu trebuie uitat că în 1738 a fost un mare cutremur, după care acest Ioniţă vornicul a putut fi considerat de urmaşi drept ctitorul bisericii Floreasca.

 

De la această data până în anul 1912-1913 biserica Floreasca se deteriorează şi curgerea timpului îşi lasă adânc amprenta asupra construcţiei încât în anul 1916 biserica ruinată a fost vizitată de arhitectul D. Trăiănescu care concluzionează că biserica are caracteristici ale veacului al XVIII-lea şi făce un apel la autorităţi şi locuitori ca biserica să fie restaurată.

 

În anul 1926 arhitectul Paul Smărăndescu face relevee şi documentaţia necesară şi cu ajutorul lui G.M. Negroponte, preşedinte al S.N.I.C., biserica a fost restaurată. Lucrările se suspendă în anul 1932 din lipsă de fonduri.

 

Începând cu anul 1981 până în anul 1987 au loc lucrări de reparaţii la împrejmuire, la clopotniţă, sub zidire cu scoaterea egrasiei pe orizontală, spălarea şi restaurarea picturii, refacerea catapetesmei în stilul bisericilor brâncovene cu concursul pictorului restaurator Cornel Boambeş, iar între anii 1992-1993 cu sprijinul pictiorului Dan Broscăuţeanu s-a refăcut catapeteasma actuală din zid lambrisat şi stucatutră de asemenea în stilul bisericilor brâncovene, preot fiind Pr. Eugen Boboiescu.

 

În prezent au loc lucrări de consolidare şi restaurare.

Arhiepiscopia Bucurestilor