Logo

Parohia Măgurele

Categorie: Protoieria Ilfov Sud Scris de 2014-03-29 23:21:17 Accesări: 3610

Adresa: Str. Călugăreni, nr. 10-12, oraș Măgurele, Jud. Ilfov

Protoieria Ilfov Sud

Hram: „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena” şi „Sfântul Antonie cel Mare”

Preot paroh: Ionescu Anton

Telefon: 0745 025 632

Cont IBAN: RO63 RO 43CECEB50336RON0650058 - deschis la CEC Bank Cotroceni

 

 

Istoric

 

În latura de sud-vest a Capitalei, în mănoasa luncă a Sabarului şi Ciorogârlei, la circa 7 kilometri de Bucureşti, se află comuna Măgurele, o aşezare destul de veche, ale cărei începuturi săpăturile arheologice le fixează în neolitic.

 

La început, comuna Măgurele avea un singur sat, cu mai multe uliţe (Vrana, Deal şi Vale). Mai târziu s-a adăugat satul Gherman (astăzi denumit Aluniş) şi satul Filipescu (astăzi numit Ciocârlia). În anul 1968, prin noua reformă administrativă, comunei Măgurele i-au fost înglobate şi satele Vârteju-Nefliu şi Dumitrana.

 

Măgurele este astăzi oraş. Aici a poposit cândva marele voievod român Mihai Viteazul, întrucât, după unele mărturisiri ale localnicilor şi din unele documente aflate în Arhivele Statului, Măgurele a fost moşia de zestre a Doamnei Stanca, iar Mihai Viteazul a trecut-o ca moştenire unei nepoate de a lor, Ilinca fiica lui Nicolae Vodă Pătraşcu, care, la rândul ei, a lăsat-o fiului ei Ştefan Vodă Cantacuzino. Mai târziu, Măgurele devine proprietatea mai multor boieri descendenţi şi, în sfârşit, moşia familiei Oteteleşanu (Otteteleşeanu), o familie de boieri cu vederi largi, generoase după cum se va vedea mai jos.

 

Între anii 1851-1853, Ioan Oteteleşeanu împreună cu a doua soţie a sa, Elena, născută Filipescu, hotărăsc să zidească din temelie biserica din Măgurele, pentru ţăranii care nu putuseră să zidească singuri biserica, dar cu mâna de lucru a acestora. Biserica este construită din cărămidă subţire şi a fost înzestrată cu odoarele şi obiectele necesare de către Ioan şi Elena Otteteleşeanu, dându-i-se ca hram Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena şi, al doilea hram, Sfântul Ioan Botezătorul.

 

Biserica din Măgurele zidită, după cum am arătat, în 1851, a fost de asemenea pictată de Tattarescu în 1853, într-un stil aparte, care face trecerea de la stilul bizantin la cel al Renaşterii. Ca început de drum nou în pictura românească din cea de a doua jumătate a veacului al XIX-lea, această pictură avea o mare însemnătate.

 

Din nefericire, ea a fost ameninţată să se piardă din cauza igrasiei din biserică.

 

Deşi s-au făcut mici reparaţii în 1907, 1929, 1930, 1934 şi 1945, toate au fost superficiale şi de proastă calitate şi igrasia a lucrat nestingherită. Abia în 1964 s-a pornit la reparaţii radicale, în exterior dându-se jos toată tencuiala de pe soclu până la cărămidă lăsându-se să se usuce şi săpându-se în interiorul zidului tuburi de aerisire, după sistemul Knappen. Reparaţiile vor continua şi în interiorul bisericii, după acelaşi sistem pe măsură ce vor fi adunate fondurile necesare.

 

În anul 1992, biserica a intrat în lucrări de consolidare şi reparaţii capitale, lucrări care continuă şi în prezent. S-au scos toate lucrurile şi obiectele din biserică. Icoanele litografiate şi cele pictate pe lemn, fără a avea o valoare artistică deosebită, s-au împărţit credincioşilor din parohie şi altele au fost donate şcolii şi aşezate în clase.

 

Şi astăzi lucrurile sunt păstrate cu grijă într-o cameră din clădirea cimitirului nou, deoarece biserica urmează a intra în lucrările de restaurare a picturii, astfel încât în biserică se află lucrurile şi obiectele strict necesare cultului divin.

 

Icoanele de pe catapeteasmă se află în proces de restaurare de către pictorul Handrea. S-a înlocuit pardoseala veche cu plăci de granit.

 

Biserica din Măgurele, interesantă prin arhitectura şi mai ales prin pictura ei, este vizitată de numeroşi cercetători care se interesează de valoroasele opere de artă din trecut, ca şi de vizitatori străini care vin cu diferite delegaţii la Institutul de Fizică Atomică de vis-à-vis.

Arhiepiscopia Bucurestilor