Mănăstirea Caraiman

Mănăstirea „Înălţarea Sfintei Cruci” - Caraiman este înființată în anul 1998, la inițiativa Preacuviosului Părinte Gherontie Puiu. Este situată pe Valea Prahovei în orașul Bușteni, la poalele Munţilor Bucegi, într-o poiană care are în mijlocul ei un brad cu o formă aparte.

Mănăstirea Caraiman este situată la o altitudine de aprox. 900 m, fiind printre cele mai mari altitudini în care s-a construit un locaș de cult în țara noastră.

Ctitorul Mănăstirii Caraiman, Părintele Gherontie Puiu, în vremea când era bolnav și a fost internat în spital, în urma unui accident vascular a avut un vis în care a văzut-o pe Maica Domnului care i-a spus: „Vei găsi un brad cu şase ramuri, lângă o apă curgătoare, pe un plai de unde se vede marea Cruce. Acolo să faci mănăstirea!”.

În urma acestui vis părintele Gherontie Puiu, cu ajutorul Maicii Domnului, a găsit locul indicat de Ea în această zonă minunată a României de pe Valea Prahovei. Munţii îmbrăcaţi în verdele sincer al brazilor sunt ca o fortificaţie ce ocrotesc poiana în care se va construi mănăstirea. Culoarea senină a cerului îţi induce o stare de pace, iar Crucea din vârful Caraimanului este ca un mesager al credinţei ce priveşte în poiana însorită.

În luna octombrie, anul 1998, Arhiepiscopia Bucureștilor primește printr-o Hotărâre a Consiliului Local al orașului Bușteni o suprafață de teren de 13.000 mp, în vederea construirii unei mănăstiri.

La 29 iunie 2000, fericitul întru pomenire Patriarh Teoctist Arăpașu, aproba înființarea Schitului Caraiman cu hramul ,,Înălțarea Sfintei Cruci”. Locul a fost sfințit de către Preasfințitul Teodosie Snagoveanu, la vremea aceea Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor, actualmente Arhiepiscopul Tomisului.

Ulterior, suprafața de teren a fost suplimentată cu 4.500 mp în anul 2001 și 6000 mp în anul 2002, însumând o suprafață totală de 23.500 mp, având încadrare juridică de concesiune.

Între anii 2000-2001 s-a construit biserica de lemn cu hramul „Acoperământul Maicii Domnului”, un aghiasmatar și un corp de chilii.

La data de 21 octombrie 2001, biserica de lemn cu hramul „Acoperământul Maicii Domnului” este sfințită de către Preasfințitul Sebastian Ilfoveanu, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor, și tot atunci este pusă piatra de temelie pentru construirea unei noi biserici, de zid, cu hramul „Înălțarea Sfintei Cruci”.

Între anii 2002-2007 s-au construit biserica mare cu hramul „Înălțarea Sfintei Cruci şi Învierea Domnului”, clopotnița, trapeza, respectiv unul dintre corpurile arhondaricului. În toamna anului 2007 a început construcția chiliilor.

Între anii 2007-2010 au fost finalizate lucrările de construire a corpului de chilii, precum și cel de-al doilea corp al arhondaricului.

În data de 1 iulie 2008, Schitul Caraiman cu hramul „Înălţarea Sfintei Cruci” a fost ridicat la rangul de mănăstire.

Personalitatea care s-a impus în conștiința celor care au vizitat Mănăstirea Caraiman a fost, fără îndoială, părintele protosinghel Gherontie Puiu.  Din prima zi a venirii sale pe lume, părintele Gherontie s-a aflat necontenit sub ocrotirea Maicii Domnului, care l-a ales, spune el, pentru împlinirea unei sfinte misiuni, și anume, construirea unei mănăstiri, departe de tumultul deșertăciunilor omenești. Întregul său destin seamănă cu un martiriu, credința nestrămutată și rugăciunea l-au ajutat însă să împlinească faceri de bine, ca un mijlocitor între creștinii aflați la nevoie și Maica Domnului.

Începând cu data de 10 iulie 2010, părintele Gherontie Puiu este schimbat din funcția de stareț al mănăstirii, din cauza problemelor de sănătate care erau destul de grave și nu îi mai permiteau să se ocupe de toate lucrările și activitățile ce se desfășurau la data respectivă în mănăstire. Astfel, a fost numit în funcția de stareț al Mănăstirii Caraiman părintele Ierom. David Petrovici venit de la Mănăstirea Crasna - Prahova, pentru a-l ajuta pe părintele Gherontie Puiu să ducă la bun sfârșit construcția mănăstirii.

Între anii 2011-2012 au fost finalizate lucrările de amenajare a celui de-al doilea corp de clădire a arhondaricului și a fost construit corpul de clădire Tabor I în cadrul căruia se desfășoară activitatea Centrului Social-Pastoral „Sfânta Cruce”.

În anul 2012, în clopotniță a fost amenajat un paraclis chiriarhal cu hramurile „Sfântul Proroc Ilie Tesviteanul” și „Schimbarea la Față”.

La 20 iulie 2012, cu ocazia prăznuirii Sfântului Proroc Ilie Tesviteanul a fost sfințit Paraclisul chiriarhal și Centrul Social-Pastoral „Sfânta Cruce”. Slujba a fost săvârșită de către Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi.

Cu prilejul hramului mănăstirii, „Înălţarea Sfintei Cruci”, din anul 2012, vrednicia şi multele osteneli ale Părintelui Proinstareț Gherontie Puiu au fost apreciate de către Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, acordându-i rangul de protosinghel, în semn de preţuire şi binecuvântare.

La data de 4 august 2013, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române a săvârşit Sfânta Liturghie la Mănăstirea Caraiman împreună cu Preasfinţitul Galaction, Episcopul Alexandriei şi Teleormanului, şi cu Preasfinţitul Timotei, Episcopul ortodox român al Spaniei şi Portugaliei, înconjuraţi de un sobor de preoţi şi diaconi. Patriarhul României a hirotesit arhimandrit pe părintele David Petrovici, stareţul Mănăstirii Caraiman şi exarh al mănăstirilor din zona de munte a Arhiepiscopiei Bucureştilor.

În luna mai 2014, mănăstirea trece printr-o grea încercare întrucât părintele protosinghel Gherontie Puiu a fost chemat la Domnul, la vârsta de 81 de ani, lăsând în urmă o mănăstire frumoasă și o obște care va duce mai departe lucrările începute.

”Protosinghelul Gherontie Puiu nu a construit doar biserici din zid, corpuri de chilii, clopotniţa şi celelalte dependinţe ale chinoviei, ci a zidit, cu dragoste părintească şi multă trudă duhovnicească, şi biserica din sufletele multor călugări şi a numeroşilor pelerini care veneau la el pentru dezlegarea păcatelor, pentru cuvânt de învăţătură, iar unii şi pentru ajutor material. Astfel, Părintele Gherontie Puiu a desfăşurat o activitate misionară luminată de credinţă şi rugăciune, dovedindu-se un slujitor bun şi credincios, care a înmulţit talanţii primiţi de la Dumnezeu” (Mesajul de condoleanţe al Preafericitului Părinte Patriarh DANIEL, la slujba de înmormântare a Părintelui Protosinghel Gherontie Puiu, 24 mai 2014).

Cu ajutorul Bunului Dumnezeu, cu sprijinul venit din partea credincioșilor pelerini și cu osteneala părinților viețuitori ai acestei mănăstiri, în luna septembrie a anului 2014 au fost finalizate lucrările de la biserica mare a mănăstirii. La data de 14 septembrie 2014, când este sărbătorit praznicul Înălţării Sfintei Cruci, a avut loc slujba de târnosire a Bisericii mari cu hramul „Înălțarea Sfintei Cruci”. 

Slujba a fost oficiată de către Preafericitul Părinte Patriarh DANIEL, înconjurat de un impresionant sobor de ierarhi, preoți și diaconi. La acest eveniment au participat toți stareții și starețele din cadrul Arhiepiscopiei Bucureștilor precum și un număr mare de credincioși veniți din toate părțile țării. Cu acest prilej Biserica mare a mănăstirii a primit și cel de-al doilea hram „Învierea Domnului”.

Locul pe care a fost construită mănăstirea este un loc binecuvântat de Dumnezeu, un loc ideal pentru detaşarea de grijile vieții cotidiene. Credincioşii care au ajuns aici sunt cuprinși de un fior aparte, o stare de liniște și pace.  Locul acesta este cel mai potrivit să meditezi la cuvintele apostolului Ioan care spune în Apocalipsă: "Și noapte nu va mai fi; şi nu au trebuinţă de lumina lămpii sau de lumina soarelui, pentru că Domnul Dumnezeu le va fi lor lumină şi vor împăraţi în vecii vecilor” (Apocalipsa 22, 5).

Începând cu anul 2011, cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, în cadrul Mănăstirii Caraiman a început să funcţioneze şi să-şi desfăşoare activitatea Centrul Social-Pastoral ,,Sfânta Cruce”. În cadrul acestui centru se pot organiza conferinţe, training-uri şi alte evenimente cultural educative. Centrul se constituie din: două corpuri de clădire (Horeb I şi Horeb II) - spaţii de cazare; un corp de clădire (Tabor) - spaţii de cazare, sală de conferinţe, sală de seminarii, sală de mese şi bucătărie, o sală de sport pentru activităţi recreative.