Patriarhul Daniel a transmis un mesaj omagial în cadrul evenimentului „Memento” organizat marți la Academia Română, la împlinirea unui an de la trecerea la cele veșnice a domnului academician Răzvan Theodorescu. 

În mesaj, Preafericirea Sa subliniază faptul că Răzvan Theodorescu a fost un cunoscător al artei bisericeşti medievale din România și își exprimă speranța că academicianul „dăinuie şi va dăinui permanent în conştiinţa şi gândurile noastre de recunoştinţă pentru vasta şi deosebit de valoroasa operă pe care el a lăsat-o moştenire culturii româneşti şi europene”.

Totodată, Patriarhul României își amintește participarea Acad. Răzvan Theodorescu, cu numai câteva zile înaintea de plecarea sa la Domnul, la un simpozion la Palatul Patriarhiei.

Textul integral:

Academicianul Răzvan Theodorescu – bun cunoscător al artei bisericeşti medievale din România

Popasul comemorativ organizat de Academia Română ca sesiune sub genericul „MEMENTO” şi în formă expoziţională, în cadrul Bibliotecii Academiei Române, sub genericul „Remember”, marchează împlinirea unui an de la plecare dintre noi, la 06 februarie 2023, a acadmicianului Răzvan Theodorescu, personaliate marcantă a culturii româneşti din a doua jumătate a secolului XX şi din primele decenii ale secolului XXI.

Creator al unei vaste şi profune opere ştiinţifice, Răzvan Theodorescu şi-a consacrat amplele, laborioasele şi deosebit de fertilele sale cercetări şi remarcabilelel valorizări analitice şi sintetice ale acestora domeniului artei vechi româneşti, în contextul prioritar al evoluţiilor din spaţiul sud-est european şi, pe un plan încă mai larg în contextul european şi euro-asiatic, în ansamblu.

El s-a arătat, astfel, ca un continuator de marcă al cercetărilor şi contribuţiilor ştiinţifice ale unor înaintaşi de seamă, precum au fost profesorii Virgil Vătoşianu, Grigore Ionescu sau Vasile Drăguţ.

Totodată, academicianul Răzvan Theodorescu a fost liderul respectat şi unanim recunoscut al generaţiei istoricilor de artă români din deceniile de la cumpăna secolelor XX-XXI.

După terminarea, în anul 1963, a studiilor superioare la Facultatea de de Istorie a Universităţii Bucureşti, a început şi a desfăşurat, până în anul 1990, o bogată şi rodnică activitate de cercetător, iar, mai apoi, şi de director adjunct ştiinţific la Institutul de Istoria Artei „George Oprescu” al Academiei Române, consacrându-se, dintru început domeniului artei medievale.

A publicat în acest răstimp o suită de lucrări consacrate unor monumete eclesiastice de înaltă valoare, ca mănăstirile Dragomirna (1965) şi Bistriţa (1966), precum şi bisericile Stavropoleos din Bucureşti (1967) şi Trei Ierarhi din Iaşi (1979). Pe un plan de mai largă perspectivă a abordat încă din acest ultim an menţionat, 1979, diferite aspecte ale istoriei culturii şi artei româneşti prin volumul de studii intitulat Itinerarii medievale.

Afirmându-se cu pregnanţă ca un istoric de profunzime şi, totodată, de largă viziune al artei şi culturii româneşti medievale, Răzvan Theodorescu a marcat domeniul său de cercetare mai cu seamă printr-o suită de lucrări de sinteză care au fost receptate încă dintru început şi dăinuie peste vreme ca repere fundamentale ale cercetării noastre de specialitate. Astfel, în anul 1974, cu prilejul celui de-Al III-lea Congres Internaţional de Studii Sud-Est Europene, desfăşurat la Bucureşti, a publicat, în Editura Academiei Române, ampla lucrare intitulată „Bizanţ, Balcani, Occident. La începuturile culturii medievale româneşti”. Apoi, în anul 1976, a apărut, la Editura Meridiane, o nouă tratare sintetică asupra aceleiaşi perioade a secolelor V-XIV: „Un mileniu de artă la Dunărea de Jos (400-1400)”.

Perspectiva asupra evoluţiei artei şi culturii româneşti de până la întemeierea statelor feudale avea să fie completată, în anul 1992, prin cele două volume consacrate secolelor XVI-XVIII, intitulate, la fel de sugestiv, „Civilizaţia românilor între medieval şi modern. Orizontul imaginii (1550-1800)” apărute la aceeaşi editură, Meridiane.

Aceste trei lucrări au avut menirea de a oferi viziunea de ansamblu a marelui cercetător şi profesor de la Universitatea Naţională de Arte asupra unei istorii ce a cuprins toate cele cinsprezece secole de istorie, artă şi cultură românească pe care le-a abordat în cercetările sale.

Perspectiva amplă, cu conexiuni şi profunzimi remarcabile, a fost, apoi, completată şi prin alte lucrări importante cum a fost aceea consacrată picturii din aşa-numita epocă clasică moldovenească: „La peinture murale moldave des 15^-eme – 16^-eme siecles”, Ed. UNESCO, 1995, apoi iarăşi integratoarea perspectivă „Roumains et Balkaniques dans la civilization sud est europeene”, apărută în anul 1999 la Editura Enciclopedică, dar şi „Constantin Brâncoveanu – între «Casa Cărţilor» şi «Ievropa»”, Editura Rao, 2006, reeditată în anul 2012, întru întâmpinarea Anului Comemorativ 2014 al Sfinţilor Martiri Brâncoveni.

În lucrările sale, Academicianul Răzvan Theodorescu (membru corespondent al Academiei Române din 1993 şi titular din anul 2000) a adus, împreună cu viziunea amplu sintetică, exprimată permanent printr-o frazare bogată, complexă, elegantă, cu mulţime de lumini, contribuind la conturarea imaginii de ansamblu şi multe analize şi contribuţii proprii în înţelegerea unor aspecte mai puţin cunoscute, elaborând în acest sens teze ştiinţifice de mare valoare şi perenitate: teoria aşa numitelor „coridoare culturale”, expusă în contextul analizei evoluţiilor din secolele IV – XIV, teoria despre „momentum princeps” şi începuturile artei sud-est europene în Evul Mediu, teoria tipologiilor aşa-numiţilor „oameni noi” („homines novi”) în calitate de ctitori ai perioadei medievale, teoria privind începuturile epocii moderne în spaţiul ţărilor române odată cu epoca brâncovenească şi, în continuare, cu secolul al XVIII-lea, teză dezvoltată şi cu prilejul discursului de recepţie la Academia Română din 21 noiembrie 2001 sub titlul „Despre prima modernitate a românilor”, teoria influenţelor balcanice din zona nord-constantinopolitană a Salonicului în adoptarea unor tipologii ornamentale armeano-georgiene la anumite monumente celebre din spaţiul românesc, cum sunt bisericile mănăstirilor Dealu şi Curtea de Argeş de la începutul veacului al XVI-lea, sau mai târziu, către jumătatea veacului al XVII-lea, Trei Ierarhi din Iaşii vremii lui Vasile Lupu, precum şi alte lumini interpretative de înaltă semnificaţie şi perspeectivă vizionară.

Din bogata sa operă ştiinţifică însumând peste 15 cărţi şi şase sute de studii şi articole, trebuie să menţionăm, în acest cadru comemorativ, contribuţia sa, în calitate de coautor şi coordonator la volumul III din Tratatul de Istoria Românilor, apărut la Editura Academiei în două ediţii, în anii 2001 şi 2010, precum şi la Tratatul în două volume „Arta din România”, realizat în calitate de coautor şi coordonator al unui numeros colectiv, împreună cu academicianul Marius Porumb şi care, editat de Editurile Academiei Române şi Mega din Cluj-Napoca, are înscris anul de apariţie 2018, cel al împlinirii unui secol de la făurirea deplinei unităţi statale a poporului român în anul 1918.

Această din urmă monumentală lucrare se poate spune că reprezintă viziunea generaţiei actuale de istorici de ară asupra artei de pe teritoriul ţării noastre de-a lungul timpului şi, totodată, încununarea unei strălucite şi deosebit de bogate activităţi cărturăreşti a academicianului Răzvan Theodorescu.

Nu putem încheia această succintă evocare a contribuţiilor marelui savant şi om de cultură pe care îl comemorăm astăzi, până în urmă cu un an contemporan de seamă al nostru, al tuturor, fără a aminti colaborările sale remarcabile cu Patriarhia Română, cu Biserica Ortodoxă Română în general, de-a lungul anilor şi într-o specială privire în anii din urmă.

Menţionăm, spre exemplu, în acest sens, participările sale, întotdeauna de înaltă ţinută, la o suită de emisiuni memorabile ale postului de televiziune Trinitas al Patriarhiei Române în cadrul ciclurilor „Moştenirea Brâncovenească” şi „Comori ale Ortodoxiei” realizate la Palatul Mogoşoaia, la Muzeul Naţional de Istorie şi la Muzeul Naţional de Artă.

În mod deosebit ne emoţionează amintirea faptului că, doar cu câteva zile numai înainte de plecarea sa în veşnicie, la 06 februarie 2023, academicianul Răzvan Theodorescu, Vicepreşedinte al Academiei Române în perioada 2018-2023, era prezent la un simpozion la Palatul Patriarhiei, organizat de Patriarhia Română şi Academia Română în cinstea aniversării Unirii Prinipatelor de la 1859, conferenţiind, cu aceeaşi vigoare şi elocvenţă din totdeauna, despre rolul fraţilor arhimandriţi Neofit şi Filaret Scriban în înfăptuirea unirii Moldovei cu Muntenia şi, în consecinţă, întru fondarea Statului Român modern.

Nimic nu prevestea atunci, în preajma zilei aniversare de la 24 ianuarie 2023, că eminentul cărturar avea să ne părăsească atât de curând. A fost cea din urmă prezenţă publică a sa pe Dealul Patriarhiei.

Acum, la popasul comemorativ ce marchează împlinirea unui an de la sfârşitul vieţii sale pământeşti, rămânem încredinţaţi că academicianul Răzvan Theodorescu dăinuie şi va dăinui permanent în conştiinţa şi gândurile noastre de recunoştinţă pentru vasta şi deosebit de valoroasa operă pe care el a lăsat-o moştenire culturii româneşti şi europene.

† Daniel
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române