Arhiepiscopia Bucurestilor

Switch to desktop Register Login

Cireșele și vișinele, „medicamentele” întineririi

S-ar putea spune că cireşele şi vişinele sunt fructele cele mai căutate ale verii, însă puţini cunosc cât de multe efecte miraculoase au atât fructele, cât şi codiţele lor pentru sănătatea noastră. De aceea se poate spune că dacă un gospodar a plantat în livada sa un măr, următorul pom ar trebui să fie neapărat un cireş şi apoi un vişin.

Cireşul şi vişinul sunt arbori fructiferi cultivaţi în toate regiunile ţării, la câmpie, deal şi în zona de munte, până la altitudinea de 1.000 m. În stare sălbatică, cireşul creşte spontan prin păduri, tufişuri, coaste însorite, grohotişuri, preferând soluri uşoare, nisipoase, reavene, aluvionare, brun-roşcate şi cernoziomuri. Cireşul cultivat trăieşte 25-40 de ani, iar cel sălbătic ajunge şi până la 100 de ani. Vişinul este ceva mai scund, cu tulpină de 8-10 metri, ramuri mai delicate, mai subţiri şi aplecate, frunzele sunt lucioase, iar fructele mai acide şi mai aromate. În scopuri terapeutice se folosesc fructele bine coapte, intens colorate şi neatacate de dăunători. Paralel se colectează, separat, codiţele fructelor, care se usucă la soare în strat subţire. Pentru a evita mucegăirea sau brunificarea, codiţele se întorc în fiecare zi şi se păstrează în pungi de hârtie. În aceste condiţii, codiţele vor avea gust amărui-astringent şi culoarea brun-verzuie.

 

Cozile de cireş (Stipites cerasorum) sunt foarte bogate în săruri de potasiu, saponine, derivaţi flavonici şi taninuri de natură catehinică; acestea dau un gust astringent, uşor amărui. Fructele de cireş (Fructus cerasorum) au o valoare energetică redusă, cuprinsă între 43 și 89 kcal/100 g fructe proaspete, în medie 57 kcal/100 g. Conţin o mare diversitate de componente nutritive, între care pot fi menţionate: 6-15% zaharuri (mai ales levuloză asimilabilă de către diabetici), acizi organici (îndeosebi acid salicilic), proteine, pectine, caroten, saponine, flavonoizi, vitamine (C, A, B1, B2, E, PP) şi o can­titate optimă de săruri mine­ra­le, îndeosebi potasiu (220 mg%), precum şi Ca, P, Mg, Fe şi unele microelemente absolut necesare în terapie (Zn, Cu, Mn, Co). Mare importanţă are acidul elagic, care anihilează efectele unor substanţe cancerigene, naturale sau sintetice, prevenind astfel incidenţa cancerului. Fructele de vişin au un conţinut mai ridicat de acizi organici, antociani şi beta-caroten, dar mai puţine zaharuri şi acid ascorbic în comparaţie cu cireşele.

Proprietăţi terapeutice

Cozile de cireşe sau de vişine au puternice efecte diuretice datorită conţinutului ridicat de săruri de potasiu şi flavonoide. În plus, s-au constatat şi proprietăţi astringente şi antidiareice (datorită conţinutului în taninuri), apoi proprietăţi depurative, antifebrile şi antiinflamatoare renal. Pentru aceste proprietăţi, ceaiul din cozi de cireşe sau vişine este mult recomandat în: afecţiuni renale (litiază urică, pielite, nefrite, pielonefrite, cistite, uretrite, retenţie urinară, colici renali, infecţii renale, hidropizie); afecţiuni ale aparatului digestiv (diaree, ascită); reumatism, gută, artrite; prevenirea aterosclerozei şi pericarditei; tratarea edemelor şi a celulitei.

Utilizarea cozilor de cireşe se face sub formă de decoct. Acesta se prepară astfel: se pune un pumn de codiţe uscate la o cantitate de 600 ml apă rece, se fierbe 10 minute la foc mic, se infuzează acoperit timp de 20 de minute, se îndulceşte şi se bea călduţ între mese, prin fracţionare în trei-patru reprize în cursul zilei, având efect în tratarea durerilor de rinichi provocate de litiază renală. Efectul diuretic se măreşte atunci când se asociază cu frunze de merişor, mesteacăn, coada-calului, teci de fasole, mătase de porumb şi seminţe de măceş. Pentru a îmbunătăţi gustul, ceaiul strecurat se toarnă fierbinte peste 250 g cireşe proaspete sau mere tăiate în felii, ţinându-se vasul acoperit încă 20 de minute. Fructele se zdrobesc prin presare, se amestecă cu ceaiul şi se bea cu mare plăcere.

Cura de ceai din codiţe de cireş va trebui să dureze minimum 10-14 zile, atunci când se urmăresc efectele depurative şi antiinflamatoare. De menţionat că acţiunea diuretică a cozilor de cireşe este mai blândă decât cea a mătăsii de porumb. Infuzia din cozi de cireşe, neîndulcită, se bea contra tusei, a durerilor de stomac şi lumbago, precum şi în boli de rinichi.

În uz extern se fac băi de mâini şi picioare cu decoct din cozi de cireşe (un pumn de cozi uscate la un litru de apă clocotită), se fierbe cinci minute, se infuzează acoperit 10 minute şi se fac două băi pe zi. Fructele de cireş sau vişin prezintă efecte diuretice, laxative, depurative, detoxifiante, antianemice, hemostatice, sedative, antimigranoase, diaforetice, antigripale, hipotensoare, antireumatismale, remineralizante, energizante fizic şi psihic, tonice, reconfortante, răcoritoare. Vişinele au proprietăţi astringente, diaforetice şi răcoritoare mai evidente decât cireşele.

Consumul de fructe este benefic în boli ale aparatului digestiv (constipaţie, gastrite, atonie hepatică, vome, colite de fermentaţie şi de putrefacţie, hepatite cronice, litiază biliară, dureri de stomac, gastroenterite). Un rol important al fructelor constă în favorizarea digestiei, ca urmare a normalizării tranzitului intestinal. Întrucât sunt mai puţin dulci, cireşele de la soiurile timpurii pot fi considerate ca un panaceu în tratarea unor boli metabolice (diabet zaharat, colesterol ridicat, obezitate, celulită); boli cardiovasculare (hipertensiune arterială, ateroscleroză, insuficienţă cardiacă, arterită); afecţiuni respiratorii (tuse, gripă, stări febrile, faringită, laringită, bronşite, pleurezie, favorizarea transpiraţiei); afecţiuni renale (litiază, nefrită, uretrită, catar urinar); artrite, reumatism, dureri lombare şi gută; combaterea anemiei, a demineralizării organismului şi a creşterii întârziate la copii; eliminarea toxinelor din organism; acţiune tonică pentru sistemul nervos şi vitalizantă a organismului; combaterea obezităţii şi celulitei (se consumă o zi-două pe săptămână 0,5 - 1 kg vişine, fără alte alimente); prevenirea şi întârzierea procesului de îmbătrânire. 

În tratamentul extern, fructele zdrobite au acţiune favorabilă în: combaterea migrenelor şi ameţelilor, prin aplicarea fructelor pe frunte; tonifierea tenului şi decongestionarea feţei; redarea elasticităţii pielii, pe obraji şi gât; combaterea semnelor de pecingine, pistrui şi cuperoză; vindecarea tăieturilor, plăgilor şi crăpăturilor ale pielii.

Preparate din cireșe și vișine recomandate în dietă

Cireşele proaspete se consumă în sezonul de coacere, timp de 10 zile consecutiv, în alternanţă cu vişine (10 zile). Cantitatea zilnică este de 500 de grame pentru a înlocui una din mesele zilnice. Efectele curei sunt deosebit de favorabile în eliminarea toxinelor şi a altor deşeuri metabolice, datorită acţiunii depurative de curăţire a sângelui. Efecte bune ale curelor de cireşe proaspete se constată şi în combaterea unor afecţiuni cardiace sau în poliartrite reumatoide. Fiind sărace în principii nutritive, cireşele pot fi un `amăgitor” al foamei, indicat în dieta persoanelor cu obezitate şi celulită avansată, iar prin acţiunea depurativă vor contribui efectiv la prevenirea îmbătrânirii organismului. Sucul din fructe obţinut prin presarea cireşelor proaspete se consumă câte 2-3 căni pe zi, fiind un adjuvant de calitate în combaterea colitelor de fermentaţie, dureri intestinale, hepatite cronice, litiază biliară, sechele după hepatite şi pentru dezintoxicarea sângelui. Compotul de cireşe sau vişine este un bun remediu pentru stările de indigestie, mai ales la copii şi persoane în vârstă, în timp ce dulceaţa de cireşe şi vişine este indicată în caz de indigestie la bătrâni, copii.

 

Sursa: www.ziarullumina.ro

Arhiepiscopia Bucurestilor

Top Desktop version