Arhiepiscopia Bucurestilor

Switch to desktop Register Login

Afecțiunile respiratorii, tratate cu preparate din coada șoricelului

Coada şoricelului este una dintre puţinele plante medicinale care s-au bucurat de atenţia oamenilor încă din Antichitate. Reputaţia de vindecătoare universală explică marea diversitate a denumirilor populare date de locuitorii satelor din toate regiunile ţării: alunele, brădăţel, sorocină, dragavei, milfoi, prionel, iarba oilor, iarba strănutătoare, coada hârtului, ciureşică, crevalnic, crestăţea, garvă, rotăţele albe.

În România, planta se găseşte în toate regiunile, de la câmpie până în zona subalpină. Creşte frecvent pe pajişti şi păşuni, poieni, livezi, marginea pădurilor, drumurilor, a cărărilor şi a căilor ferate, în locuri cultivate sau necultivate, însorite sau umbrite, umede şi turboase.

 

În scopuri terapeutice se recoltează inflorescenţele sau toată partea aeriană. Momentul optim al recoltării este înainte de înflorirea completă, în lunile iu­nie-septembrie. Se preferă zilele însorite, între orele 10:00 și 14:00, când se acumulează cea mai mare cantitate de ulei eteric în flori şi frunze. Inflorescenţele se taie sub locul de ramificare, la aproximativ 20 cm de la vârf, evitând părţile lemnoase ale tulpinilor.

Uscarea se face în straturi subţiri, în încăperi aerisite sau poduri acoperite cu tablă, ferite de razele directe ale soarelui şi se păstrează în pungi de hârtie sau în saci de pânză, ţinuţi la loc uscat, pentru a se evita brunificarea.

Proprietăţile terapeutice

La nivelul aparatului digestiv au fost stabilite o multitudine de efecte: gastrice, hepatice, decongestive hepatic, antiseptice biliar, coleretice biliar, antispastice biliar, stomahice, astringente, spasmolitice, anticolitice, antibiotice, laxative, antihemoragice, antihelmintice, vermifuge.

Asupra aparatului respirator, preparatele din coada şoricelului au proprietăţi antitusive, antiastmatice, bronşice, antispastice, bronhodilatatoare, antiinflamatoare, expectorante şi decongestive.

În bolile cardiovasculare acţionează ca hipotensiv, vasocon­strictor şi depurativ al sângelui.

În afecţiunile renale-genitale exercită efecte diuretice, sedative uteroovariene şi hemostatice în metroragii.

Prin consumul produselor din coada şoricelului se realizează efecte tonic-amare, aperitive, imu­nostimulatoare, vitaminizante şi mineralizante.

La nivel dermatic se exercită proprietăţi antiinflamatoare, ­dezinfectante, antiseptice, antibacteriene, cicatrizante, epitelizante, analgezice, vulnerare, calmante, antihemoroidale şi protectoare contra radiaţiilor.

Acţiuni terapeutice specifice

În boli digestive:

- gastrite hiperacide, ulcer gastric şi duodenal, inflamaţii ale tractului gastro-intestinal;

- stimularea funcţiilor ficatului şi ale vezicii biliare, calmarea colicilor hepatici, insuficienţă biliară, dischinezie biliară, intensificarea secreţiei biliare de patru ori;

- ameliorarea digestiei, sindrom dispeptic cu indigestii cronice, colite, enterocolite, spasme gastro-intestinale, colici abdominale şi intestinale, crampe stomacale, balonări şi meteorism;

- hemoragii stomacale, hematurie, melene;

- colon iritabil, vindecarea mucoasei anorectale;

- reglementarea tranzitului (constipaţie, diaree);

- combaterea viermilor intestinali, îndeosebi ascaridoză;

- anorexie (lipsa poftei de mâncare).

La nivelul rinichilor se constată acţiuni benefice de prevenire a litiazei renale, colici renale, insuficienţă renală şi enurezis (urinare involuntară).

În afecţiunile respiratorii:

- tuse, bronşite, astm bronşic, răceli, friguri, pneumonie, hemoragii pulmonare, hemoptizie, tuberculoză pulmonară (în asociere cu cimbrişor şi muşeţel) şi cancer pulmonar;

- rinite, sinuzite, rinosinuzite alergice;

- stări febrile, hiperhidroză.

În bolile sistemului nervos:

- combate stările alergice, nevrozele, durerile de cap, crizele de epilepsie, ameţeli, insomnii, convulsii;

-întăreşte nervii;

- combate stările de nervozitate la fete în perioada de pubertate;

- combate astenia de primăvară, migrenele cauzate de schimbările vremii şi oboseala generală.

În afecţiunile cardiovasculare:

- intervine în cardiopatia ischemică, angina pectorală şi congestia cerebrală;

- reduce hipertensiunea arterială;

- reglează tulburările circulatorii datorate vârstei înaintate şi spasmele vasculare;

- restabileşte elasticitatea pereţilor venelor şi arterelor;

- reduce timpul de coagulare a sângelui, curăţă sângele şi intervine în leucemie.

Nu este exagerat să se spună că această plantă este un panaceu bine cunoscut în oprirea sângerării, combaterea infecţiilor pielii şi vindecarea multor afecţiuni dermatice (dermatoze, răni greu vindecabile, arsuri, tăieturi, eczeme umede, plăgi purulente, acnee, pecingine, panariţiu, ulceraţii, varice, flebite, ulcere varicoase ale gambei, contuzii, regenerarea ţesuturilor lezate, urticarie, hemoroizi, fistule anale.

Efecte remarcabile se constată în tratamente contra reumatismului, artrite, artroze, osteoporoză şi gută.

La nivelul cavităţii bucale şi nazale intervine favorabil în stomatite, afte, hemoragii dentare, abcese dentare cu dureri, epitaxis (sângerări din nas).

Moduri de utilizare

În tratamente interne:

- infuzie din două linguri herba uscată la 500 ml apă clocotită, se infuzează acoperit 5 minute şi se beau două ceaiuri călduţe înainte de mese, având efecte în tratarea gastritelor hiperacide, ulcere gastrice şi duodenale, hepatite, dischinezie bili­a­ră, enterocolite, balonări abdo­mi­nale, greaţă, lipsa poftei de mân­care, astm bronşic, con­ges­tie cerebrală, ameţeli, migrene la schimbarea vremii, cefalee, dureri acute de ochi cu lăcrimare, sângerări din nas, tulburări de circulaţie a sângelui, varice.

Se consumă câte trei căni pe zi, în amestec cu frunze de urzică, pentru cardiopatie ischemică, afecţiuni renale, hemoroizi, hematemeză, melenă şi reumatism.

În cura de primăvară ajută la curăţirea sângelui, la ameliorarea unor afecţiuni respiratorii (tuse, bronşită) şi în unele stări nervoase (cu adaos de muşeţel şi roiniţă);

- infuzia concentrată din 10 g herba uscată la 100 ml apă concentrată se bea dimineaţa, înainte de masă, pentru combaterea viermilor intestinali la copii;

- decoct din două linguri flori uscate la 500 ml apă rece, se fierbe 5 minute şi se bea fracţionat în caz de ulcer gastric, colici abdominale, diaree şi hemoragii interne;

- tinctură preparată din 10-20 g flori proaspete, macerate 14 zile în 100 ml alcool 400. Se iau câte 20-30 picături diluate în 100 ml apă, de 3-4 ori pe zi, înainte de mesele principale, cu acţiune în disfuncţii digestive, balonări, crampe stomacale, inflamaţii ale tractului gas­tro-intestinal, lipsa poftei de mâncare şi pentru eliminarea viermilor intestinali.

În tratamente externe:

- comprese cu infuzie concentrată (50-60 g flori uscate la un litru apă clocotită) aplicate pe arsuri, plăgi, supuraţii, eczeme zemuinde, ulceraţii cronice de gambă, contuzii;

- băi locale cu infuzie din amestec de coada şoricelului şi frunze de urzică pentru combaterea hemoroizilor;

- băi locale cu amestec de coada şoricelului şi rădăcină de tătăneasă (30-60 g la un litru apă) făcute în caz de arsuri, plăgi supurate, eczeme, ulcere varicoase şi hemoragii;

- spălarea rănilor vechi şi infectate cu infuzie preparată din două linguri flori uscate la 250 ml apă clocotită;

- băi de mâini şi de picioare, cu rol calmant, indicate în nevroze, ameţeli, dureri de cap;

- inhalaţii cu infuzie din flori de coada şoricelului în caz de bronşită şi astm bronşic;

- gargarisme cu infuzie concentrată şi neîndulcită, efectuate dimineaţa şi seara, în caz de stomatite, gingivite, infecţii bucale şi abcese dentare.

 

Sursa: www.ziarullumina.ro

Arhiepiscopia Bucurestilor

Top Desktop version