Logo

Parohia Slobozia

Categorie: Protoieria Ilfov Sud Scris de Iulian Dumitrascu Accesări: 2754

Adresa: Comuna Clinceni, Str. Răsăritului, Nr. 2, Judeţul Ilfov

Cont: RO65BRDE41SV24683074100

B.R.D. Brătianu

 

 

Istoricul Bisericii Parohiei Slobozia

 

Satul Slobozia, comuna Clinceni, judeţul Ilfov, este situat la o distanţă de cca. 10 km. de Bucureşti şi este aşezat de partea stângă a râului Sabar şi în partea dreaptă a râului Ciorogârla, la 1 km. depărtare.

 

Locuitorii satului au fost din totdeauna agricultori şi mici grădinari, dar cu timpul, mai ales după al II-lea război mondial, au devenit muncitori în construcţii, fabrici etc… 

 

Ca apartenenţă confesională, au fost din strămoşi ortodocşi.

 

Satul Slobozia a fost şi comună independentă până la al II-lea război mondial, iar din 1968 apartine Comunei Clinceni, Judetul Ilfov. Inainte de 1968 era comuna Slobozia-Clinceni, apoi Slobozia, depinzand de Judetul Ilfov, apoi de raionul Lenin-Bucuresti. 

 

Din tradiţia orală, satul a fiinţat pe vremea lui Mihai Viteazul, ca un cătun pe moşia domnească, iar către sfârşitul acesteia au fost eliberaţi, după cum o spune şi numele: Slobozia. Documente scrise nu s-au păstrat.

 

Cale de comunicaţie este şoseaua principală, trecând prin Clinceni, Bragadiru, aici intersectând şoseaua Alexandria – Bucureşti. 

 

Mai pregnantă s-a făcut existenţa acestei localităţi, prin constituirea primei sale biserici, între anii 1820-1835, când s-a dat în folosinţă, drept capelă de moşie. Ctitorul ei a fost moşierul Gheorghe Bălteanu, impreuna cu familia sa, ce deţinea şi moşia Slobozia. Biserica a fost zidita din caramida si acoperita cu sita, avand o dimensiune mai mica decat in prezent. Sfârşitul acestei familii compusă din tată, mamă, fiică şi ginere, a fost dramatică. S-au stins unul după altul, începând cu fiica, răpuşi de tuberculoză, ce făcea victime în vremea aceea. În urma lor, biserica a fost donată satului şi naosul a fost prelungit, nu se ştie nici când nici de către cine. Au mai rămas din zestrea  bisericii cu hramul Sfântul Ierarh Nicolae, un candelabru modest din alamă cu 8 braţe, o cristelniţă de aramă, un chivot tot de alamă, o cruce mică argintată şi alte câteva mici obiecte. Printre cele mai valoroase obiecte pe care le are biserica sunt 5 tablouri pânză – ulei de dimensiuni 100/80 şi 85/75 executate de un pictor talentat, reprezentând  pe Gheorghe Bălteanu, soţia, fiica şi ginerele ofiţer. Sub pardoseala pronaosului, se află la intrare cripta cu ctitorul Gheorghe Bălteanu.

 

Odata cu marirea satului, biserica a fost daruita de ctitorul principal, locuitorilor satului, care munceau pe mosia sa, impreuna cu biserica a donat si terenul din jurul bisericii.

 

Toma Stelian fost ministru de justitie si proprietar de scurta durata a mosiei Slobozia, a acoperit-o cu tabla zincata si a inlocuit usa mare din fata care era din fier, cu actuala usa din lemn de stejar, sculptata artistic. Biserica in prezent are forma de cruce cu bolti si cu turla mare din caramida situata in partea din fata, deasupra se afla doua cruci din fie una pe turla si una deasupra altarului.

 

Cel mai vechi preot slujitor al acestei Biserici, pe care il cunoastem este Pr. Radulescu, transferat in orasul Ploiesti, dupa acesta a urmat preotul Andrei Teodorescu, Gheorghe Petcuoescu, Petcu Nicolae, Darascu Petru si in prezent Paul Tudor.

Arhiepiscopia Bucurestilor