Logo

Mănăstirea Parepa

Categorie: Protoieria Urlaţi Scris de Iulian Dumitrascu Accesări: 2991

Hramul: Sfânta Treime şi Sfântul Nectarie (paraclis)

Adresa: Comuna Colceag, sat Parepa, cod 107172, jud. Prahova

Protoieria Urlaţi

Stareţă: Monahia Evghenia Dima, tel. 0724.291.475

Pr. Ierom. Cuv. Agaton Bălan, tel. 0726.347.366

Cod IBAN: RO90RNCB0205044866600001

Banca: Banca Comercială Română

 

 

Istoric

 

Mănăstirea „Sfânta Treime”-Parepa se află situată la marginea satului Parepa-Ruşani, comuna Colceag, judeţul Prahova. Este o zonă unde, de-a lungul mult încercatei istorii a poporului nostru, a curs din belşug sânge omenesc, în luptele duse pentru păstrarea fiinţei acestui neam. Cu timpul, în conştiinţa credincioşilor de aici a apărut ideea ridicării unei mănăstiri închinate atât eroilor din Primul Război Mondial, cât şi tuturor celor care s-au jertfit pentru ţară și a căror amintire se pierde în negura vremurilor.

 

Lucrările de construcţie au început în anul 1941, dar izbucnirea celui de-al II-lea Război Mondial a făcut ca zidul să se înalţe doar până la ferestre. Din nou, împrejurimile au fost brăzdate de tranşee şi ţarinile sătenilor semănate cu osemintele celor căzuţi în lupte.  În anul 1946, a reînceput zidirea bisericii, dar de data aceasta regimul comunist nou-instaurat va face să se oprească orice lucrare.

 

După 1990 credincioşi din întreg judeţul Prahova, dar şi din ţară, vor contribui prin donaţiile lor la ridicarea monumentalei biserici a cărei construire, în stadiul actual, s-a încheiat în vara anului 2001.

 

În anul 2002, prin hotărârea permanenţei consiliului eparhial al Arhiepiscopiei Bucureștilor, a fost înfiinţat Schitul Parepa, ca aşezământ monahal de călugăriţe, de sine stătător, iar un an mai târziu  acesta a dobândit statutul de mănăstire, cu hramul „Sfânta Treime”, mănăstirea aparţinând canonic şi administrativ de Arhiepiscopia Bucureştilor, stareţă fiind monahia Epraxia Neacşu, cu metania la mănăstirea Ghighiu.

 

În prezent, mănăstirea cuprinde biserica mare, cu hramul „Sfânta Treime şi Izvorul Tămăduirii”, paraclisul „Sfântul Nectarie”, o casă folosită ca locuinţă pentru personalul monahal şi o gospodărie anexă.

 

Mănăstirea nu are încă un corp de chilii adecvat pentru obşte, acesta fiind în stadiul de proiect: corpuri de chilii de o parte şi de alta a clopotniţei, marcând intrarea în mănăstire.

 

Lucrările la paraclis se află în stadiul final, acesta urmând a fi sfinţit. La sfârşitul anului 2006, în biserica mare a fost montat iconostasul. Atât biserica, cât şi catapeteasma sunt încă nepictate. De asemenea, trebuie mobilată biserica; în prezent, însă, fondurile mănăstirii pot acoperi doar întreţinerea şi buna funcţionare a dotărilor deja existente.

 

Mănăstirea funcţionează după principiile vieţii de obşte, accentul punându-se pe săvârşirea şi participarea zilnică la ciclul celor șapte Laude, la care se adaugă Sfânta Liturghie. În prezent, obştea numără nouă vieţuitoare, stareţă fiind monahia Evghenia Dima, iar preot duhovnic, ieromonahul Agaton Bălan.

 

Participarea la slujbe, lucrările de auto-gospodărire, care asigură bunul mers al aşezământului, studiul şi rugăciunea particulară sunt componentele care definesc viaţa monahală a obştii noastre.

Arhiepiscopia Bucurestilor