Arhiepiscopia Bucurestilor

Switch to desktop Register Login

Biserica Scorţeni

Adresa: Comuna Scorţeni, Jud. Prahova

Protoieria Câmpina

Hramul: Sfântul Nicolae

Paroh: Pr. Rândaşu Toni

Tel: 0244 355.121

IBAN RO90 CRCO 3030 0200 0300 1413

Banca: Cooperativa de Credit Muscelul Câmpina

 

 

Istoric

 

Despre înfiinţarea comunei Scorţeni nu se cunosc prea multe date. Din bătrâni, prin descoperirea anumitor obiecte vechi şi din anumite însemnări, se constată că această aşezare s-a format dintr-o comunitate de moşneni şi că în anul 1730, când a fost zidită biserica satului, care acum serveşte ca biserică de cimitir, comuna Scorţeni avea o conducere de stat organizată, iar viaţa religioasă se desfăşura în condiţii favorabile.

 

Biserica din cimitir, zidită în anul 1730, a fost declarată monument istoric şi se păstrează în stare foarte bună. Ea este construită în locul altei biserici, de la care s-au păstrat o serie de obiecte ca: Icoană de hram „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena”, un iconostas şi uşi împărăteşti care au fost date pentru a completa colecia muzeală din comuna Brebu, Judeţul Prahova.

 

Biserica prezintă caracteristicile următoare: construcţie în formă de navă, intrare prin partea de sud, acoperişul în stil sârbesc fără turlă şi tindă care au fost suprimate la restaurarea din anul 1937. Este acoperită cu şindrilă iar pe tocul uşii la intrare se găseşte încrustat în lemn numele ”Pavel Dulgheru” care se crede că ar fi fost meşterul dulgher.

 

Datorită numărului mare de familii, spaţiul bisericii devine tot mai mic. Dornici de a avea o biserică mare, frumoasă şi spaţioasă, enoriaşii, împreună cu preotul Nicolaie Dimescu şi cu boierul satului Grigore D. Scorţeanu, în anul 1904, reuşesc să toarne fundaţia bisericii ce avea să poarte mai târziu numele „Sfântul Nicolae”, după numele fiului boierului care a donat terenul şi cea mai mare parte din bani şi obiecte de cult.

 

Construcţia bisericii, ce avea să devină parohială, a durat cinci ani, până în anul 1909, când în ziua de 8 noiembrie i s-a făcut sfinţirea de către Preasfinţitul arhiereu-vicar Platon Ploieşteanul, înconjurat de un sobor de preoţi în frunte cu preotul George Negoescu, deoarece preotul Nicolae Dimescu decedase în luna decembrie 1905.

 

Construcţia se caracterizează printr-o imagine occidentală, cu turnuri zvelte şi împodobită cu obiecte de artă prezentând prin aceasta valori materiale şi artistice. Este construită din cărămidă pe o fundaţie de ciment şi acoperită cu tablă albă galvanizată. Este în formă de cruce, având la intrare un pridvor susţinut pe 8 stâlpi din beton cu trepte de mozaic. Pe acoperiş sunt trei turle, una centrală susţinută de grinzi puternice din lemn de brad şi două turle mai mici în partea din faţă a bisericii. Ele sunt învelite în întregime cu tablă având ferestre mari, luminoase, din fier.

 

Întreaga biserică la exterior este împodobită cu o frumoasă dantelărie caracteristică stilului occidental baroc. În anul 1924 vine ca preot al parohiei, preotul Atanasie Popescu, nepot al preotului Nicolae Dimescu care restaurează pictura bisericii parohiale.

 

Preotul Atanasie Popescu păstoreşte până în anul 1941 când se transferă cu postul în oraşul Câmpina, urmându-l ca preot slujitor preotul Constantin Bârjan. De fel din satul Purcăreni, Judeţul Braşov preotul Constantin Bârjan vine în parohia Scorţeni prin transfer de la parohia Cocorăştii Caplii, Judeţul Prahova. Păstoreşte aici 12 ani, când pleacă prin transfer la parohia Zărneşti, Judeţul Braşov. În acest timp cât a păstorit la Scorţeni a reparat biserica Sfântul Nicolae care, în urma cutremurului din anul 1940 luna noiembrie ziua 10 a suferit grave avarii. A fost o reparaţie superficială de proastă calitate, fapt ce a determinat o altă reparaţie începută în anul 1965 şi terminată în anul 1971.

 

În anul 1949, prin binecuvântarea Fericitului întru pomenire patriarh Justinian, vine prin transfer pe seama bisericii din cimitir cu hramul ,,Cuvioasa Paraschiva” de la parohia Bordenii Mari, Preotul Atanasie M. Stoicescu fiu al satului Scorţeni, care din dragoste faţă de Dumnezeu şi urmare dispoziţiei patriarhale din anul 1952, pe cheltuială proprie, repară sfânta biserică care fusese grav avariată în urma cutremurului din anul 1940.

 

Devizul de reparaţii a fost în valoare de 18.940 lei şi lucrarea a fost efectuată sub supravegherea Direcţiei Monumentelor Istorice. S-au executat următoarele reparaţii: repararea în interior a plafoanelor de la naos şi pronaos, a zidului despărţitor dintre naos şi pronaos; demolarea şi rezidirea zidului dinspre miază-noapte; înlocuirea în întregime a şindrilei de pe acoperiş; văruitul în interior şi exterior şi împodobirea bisericii cu cele necesare cultului. Toate aceste lucrări au fost executate de preotul Atanasie M. Stoicescu.

 

Bisericii parohiale cu hramul Sfântul Nicolae, grav avariată de cutremurul din anul 1940, i s-a făcut o reparaţie de proastă calitate. Redeschiderea bisericii s-a făcut în ziua de 12 decembrie 1952, slujbă la care au luat parte Preacucernicul Preot Consilier Alexandru Petcu ca delegat din partea Patriarhului Justinian şi Preacucernicul Protoiereu Nicolae St. Georgescu. Când în anul 1953 parohia devine vacantă prin plecarea preotului C. Darjan, Preotul Stoicescu Atanasie ocupă postul trecând ca slujitor la biserica Sfântul Nicolae, rămânând să fie recunoscut ca paroh mai târziu. În anul 1954 luna aprilie se recunoaşte ca preot paroh al parohiei Scorţeni. 

 

Începând cu anul 1937, s-a încercat o restaurare la biserica monument istoric, care a adus mai mari stricăciuni şi anume din motive necunoscute, bisericii i s-a suprimat turla şi pridvorul de la intrare. S-au scos din biserică plăcile de piatră şi s-au aşezat la exterior turnându-se în interior ciment care s-a deteriorat.

 

Dantelăria de la frontispiciu şi pridvor au fost suprimate precum şi cele patru machete de pe colţurile acoperişului bisericii.

Reparaţia a fost făcută dezinteresat, fapt ce a determinat ca în urma secetei din anul 1961-1962 să apară fisurile vechi şi să prezinte pericol de dărâmare.

 

În anul 1963, în luna decembrie ziua 7, biserica se închide pentru a fi reparată, când se porneşte la întocmirea formelor necesare obţinerii autorizaţiei de reparaţii. Parohia obţine autorizaţia de reparaţie a bisericii în luna octombrie 1964 şi se încep lucrările în vara anului 1965. Lucrările au constat din consolidarea zidurilor prin subzidirea fundaţiei şi reparaţiile fisurilor la pereţi, consolidarea turlei centrale prin construirea a patru arce la abside, care susţin vechile arce, nelăsându-le să se deplaseze înspre interior, demolarea soclului la interior pe o înălţime de 2,20 m. până la cărămidă şi tencuirea; turla centrală s-a tencuit în interior din nou făcându-se reparaţii necesare stâlpilor ce susţin ferestrele din fier. Plafoanele au fost desfăcute şi refăcute la naos iar în altar în parte. La exterior, bisericii i s-au făcut reparaţii capitale prin faptul că s-a demolat tencuiala veche şi s-a refăcut din nou.

 

Pridvorul a fost readus la vechea formă. Toate aceste lucrări conform devizului aprobat au costat 150.000 lei, sumă donată de enoriaşi.

Considerăm că marele merit în această operă de restaurare a bisericii este de a o reda cultului în forma ei iniţială şi se datorează preotului Paroh Stoicescu. Tot sub directa-i supraveghere, în anul 1954, s-a construit clopotniţa din fier tip sondă, caracteristic regiunii petrolifere.

 

Din anul 1965 şi până în anul 1987 preotul Paroh Atanasie M. Stoicescu a menţinut şi întreţinut atât biserica Sfântul Nicolae cât şi Sfânta Cuvioasă Paraschiva, nemaifăcând lucrări la acestea, poate şi pentru faptul că o perioadă destul de îndelungată a fost numit Protoiereu la Protoieria Câmpina, fiind prins cu alte sarcini.

 

În anul 1987, preotul Atanasie M. Stoicescu s-a transferat la parohia Sfântul Vasile din Ploieşti, urmând la parohiat preotul Irimia Valer. Acesta, în decursul celor opt ani de păstorie, a îndreptat crucea de la turla mare care cedase de la cutremurul din 1986, înlocuind şi câteva grinzi de susţinere a acesteia. După anul 1990 s-au făcut demersuri pentru redobândirea casei parohiale care fusese folosită ca Primărie, grădiniţă şi în final birourile Cooperaţiei. După lungi eforturi, casa parohială a intrat în posesia Parohiei, fiind amenajată pentru locuit de familia preotului Irimia Valer.

 

Când în anul 1995 luna martie, Parohia devine vacantă prin plecarea preotului Irimia Valer la penitenciarul Jilava, suplinirea parohiei este făcută de preotul Furtună Toma de la parohia Bordenii Mari. În luna iulie a anului 1995 este transferat preotul sachelar Rîndaşu Toni de la parohia Coada Izvorului unde a păstorit timp de zece ani. La venirea în parohie, preotul Rîndaşu Toni a găsit biserica ”Cuvioasa Paraschiva” în stare de degradare şi a trebuit schimbat acoperişul din şindrilă, făcut cu ajutorul cântăreţului Rotaru Vasile, urmând ca lucrările de interior să fie făcute cu ajutorul credincioşilor, finalizându-se şi acoperişul de la clopotniţă în luna august a anului 1998. La data de 31 octombrie 1998 a avut loc resfinţirea Bisericii ”Cuvioasa Paraschiva” de către Preasfinţitul Teodosie Snagoveanu, Preacucernicul Protoiereu Costică Dumitru şi un sobor de preoţi, fapt pentru care preotul Paroh Rîndaşu Toni, a primit distincţia de ,,Iconom”.

Arhiepiscopia Bucurestilor

Top Desktop version