Arhiepiscopia Bucurestilor

Switch to desktop Register Login

Parohia Podu Valului

Adresa: Str. Liniştei, nr. 3, Podu Vadului, Oraş Breaza, Jud. Prahova

Protoieria Câmpina

Hramul: Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul

Paroh: Pr. Ion Laurenţiu Vereşş

Tel: 0244 342.555; 0722 300.962

Cod IBAN: RO97 RNCB 0208 0099 6925 0001

Banca: B.C.R. Sucursala Câmpina

 

 

Istoric

 

Prima biserică atestată documentar în Podu Vadului datează din anul 1510, aşa cum reiese din inscripţia slavonă descoperită în piciorul sfintei mese din Sfântul Altar. Această inscripţie cuprindea un citat din Sfânta Evanghelie: „…adevărul învăţăturii Domnului nostru Iisus Hristos, la leat 7018 (1510)” şi numele Popa Gheorghe. O altă inscripţie o găsim săpată cu litere chirilice pe clopotul bisericii din Podu-Vadului, astfel: „Acest clopot s-a făcut la plaio Prahovi satu Breaza, la biserica din Podu-Vadului, 1810.”

 

Astfel, în jurul anului 1810, găsim o biserică în plan dreptunghiular, cu hramul Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul, care s-a păstrat până în zilele noastre când pe locul ei a fost construită cea nouă. Biserica a fost zidită din piatră necioplită şi cărămidă. În zidurile acestei biserici au fost descoperite bucăţi de cruci cu urme de scriere slavonă. Biserica era învelită cu tablă zincată şi avea o singură turlă, amplasată pe pronaos, ce servea drept clopotniţă. De-a lungul timpului, acestei biserici i s-au adus mai multe modificări: bolţile au fost înlocuite cu tavane plate, iar tavanul sfântului altar a fost lucrat în lemn aparent. Catapeteasma bisericii era executată din piatră şi cărămidă. Pictura din interiorul bisericii şi de pe catapeteasmă a fost executată în ulei de pictorul Teodor Zarimba din comuna Telega, la anul 1878.

 

În anul 1975 organele parohiale, sub îndrumarea preotului paroh Traian Georgescu, au ridicat un pridvor, iar la numai câţiva ani după aceasta au turnat o fundaţie, pe langă zidurile bisericii, înălţându-se cu temelia până la cota de 0,90m., cu speranţa că vor putea înălţa o altă biserică. Din cauza deteriorării turlei bisericii ce servea drept clopotniţă, tot atunci a fost ridicată o clopotniţă pe schelet metalic şi acoperită cu tablă. Clopotul de la 1810, împreună cu un clopot mai mic, a fost mutat în noua clopotniţă.

 

În urma seismelor din 1977 şi 1986, biserica a suferit numeroase avarii. Fisurile transversale şi longitudinale din pereţi au adus-o în stadiul de a fi practic inutilizabilă. În anul 1999 au fost întocmite două expertize tehnice la biserică: a picturii si a zidăriei, iar din acestea a rezultat faptul că picturile erau degradate în proporţie de 80-90 %, iar zidăria fusese executată cu mortar din var cu nisip, fără ciment.

 

În anul 1999, în urma convocării Adunării Parohiale şi a Consiliului Parohial, de către preotul paroh Vereş Ion-Laurenţiu, s-a hotărât construirea unei noi biserici din cărămidă pe locul vechii biserici. Proiectul de arhitectură pentru noua biserică a fost realizat de arhitectul Chiriţoi Mircea din Ploieşti, în colaborare cu arhitectul Voicu Florea din Bucureşti. Proiectul de rezistenţă al noii biserici a fost întocmit de către ing. expert Aldea Stelian, din Breaza.

 

Cu Binecuvântarea Fericitului întru pomenire Patriarh Teoctist, în baza unui deviz aprobat de Centrul Eparhial cu nr. 7554/1999 şi autorizaţiei de construire cu numărul 173/6 dec. 1999 emisă de primăria oraşului Breaza, în luna martie 2000 s-a început execuţia noii biserici conform dorinţei credinciosilor. Noua biserică are formă de cruce, cu două turle, cu o lungime de 28 metri, lăţime de 8 metri şi înălţime de 16 metri. Construcţia bisericii a început cu execuţia pridvorului, dar continuarea lucrărilor de construcţie făcea imposibilă desfaşurarea în bune condiţii a serviciilor religioase publice.

 

Pentru aceasta, în anul 2001 lucrările de construcţie a bisericii au fost sistate, iar din luna mai 2001, credincioşii împreună cu organele parohiale au început construcţia unei capele în cimitirul parohial. Această capelă cu hramul “Înălţarea Domnului” a fost ridicată în opt luni, împodobită cu toate obiectele necesare cultului şi dotată cu încălzire centrală proprie. Cu binecuvântarea Fericitului întru pomenire Patriarh Teoctist a fost sfinţită cu aghiasmă, în 16 decembrie 2001, de către Preacucernicul Părinte Protoiereu Costică Dumitru însoţit de un sobor de preoţi.

 

Lucrările de construcţie a bisericii parohiale au continuat în anul 2002. La construcţia bisericii parohiale nu s-a putut folosi temelia de beton din anul 1975, pentru că era făcută fără armătură de fier. După demolarea vechii biserici, dar şi a temeliei de beton existente, s-au turnat alte fundaţii, iar în perioada 2003-2007 a fost înălţată noua biserică. Acoperişul bisericii a fost realizat din lemn de brad, iar ca învelitoare s-a folosit tabla zincată. Cele două turle ale bisericii au fost ridicate pe schelet de lemn de brad, iar pentru rezistenţă s-au folosit guşee metalice. Turlele au fost îmbrăcate în polistiren extrudat peste care s-a aplicat plasă sudată, rapiţ şi tencuială de 3 cm.

 

Lucrările de construcţie au fost finalizate în anul 2011 când, cu Binecuvântarea Preafericitului Patriarh Daniel, a fost târnosită Biserica de către Preasfinţitul Episcop Vicar Ciprian Câmpineanul, înconjurat de un sobor de preoţi în frunte cu Preacuviosul Părinte Consilier Veniamin Goreanu, cu această ocazie primind Hramul Naşterea Maicii Domnului şi Sfânta Cuvioasă Paraschiva.

 

Lucrările de construcţie a bisericii au fost susţinute din punct de vedere financiar de către Ministerul Culturii şi Cultelor, Primăria oraşului Breaza, dar şi de către enoriaşii parohiei, dintre care un aport deosebit l-a avut familia Dinu Dan şi Elena, urmând a se realiza şi pictura interioară în tehnica fresco.

 

Lista preoţilor slujitori la această biserică este foarte sumară, deoarece la biserică nu s-a găsit o arhivă mai veche, şi se pot menţiona câţiva preoţi: preotul Gheorghe; preotul Nicolae; preotul Mihai; preotul Ioan Duhovnicul; preotul I. Baziliu; preotul I. Georgescu; preotul Gheorghe Rădulescu; preotul Irimia Ionescu (1921-1929); preotul dr. Constantin Dumitrescu (1929-1972); preotul Traian Georgescu (1972-1990); preotul Gheorghe Izvoranu (1990-1996); preotul Ion Laurenţiu Vereşş ( din 1996, actual paroh).

 

Parohia posedă şi o casă parohială construită în anul 1932 din material lemnos şi acoperită cu tablă. În anul 2003, casa parohială a fost dotată cu încălzire centrală proprie. Din anul 2007, la casa parohială s-au început lucrările de reparaţii capitale: a fost înlăturată tencuiala de pe pereţii interiori; aceştia au fost armaţi cu plasă sudată şi rabiţ şi au fost tencuiţi cu mortar de ciment. Tavanele au fost executate din rigips, păstrându-se înălţimea camerelor. Duşumelele din lemn au fost scoase, iar în locul lor s-a turnat placă de beton peste care s-a pus parchet laminat şi gresie ceramică.

 

Cimitirul parohial a funcţionat în curtea bisericii până în 1951 când, prin stăruinţa preotului Constantin Dumitrescu, a fost mutat pe un alt teren al bisericii situat lângă linia ferată. În anii ’80 a fost dat în folosinţă de către preotul Traian Georgescu un alt cimitir în suprafaţă de 9000 m2.

Arhiepiscopia Bucurestilor

Top Desktop version