Arhiepiscopia Bucurestilor

Switch to desktop Register Login

Biserica Dobroteasa

Adresa: B-dul Mircea Vodă  nr. 35A, Sectorul 3

Protoieria Sector III Capitală  

Bucureşti – 030663  Telefon: 021.323.37.02

Cod Fiscal:11263290  Nr.Reg.Com. J40/4593/17.02.1949

Cod IBAN: RO31RNCB007503523525000/BCR sect.4

Preoti slujitori: Pr. Paroh, Gheorghe SIMA; Preot II, Gheorghe IONIŢĂ

Site: www.dobroteasa.ro

 

Biserica cu hramul „BunaVestire”, „Sfânta Cuvioasă Paraschiva” şi „Sfânta Muceniţă Filofteea”, numită şi „Dobroteasa”, situată pe bulevardul Mircea Vodă nr. 35A, fost Calea Văcăreşti nr. 101, sectorul 3, a rămas până astăzi o mărturie vie a vechiului Bucureşti în mijlocul cartierului de blocuri noi, ridicate în vecinătatea  Pasajului Mărăşeşti.

 

Aşezată în fosta mahala Dobroteasa din Deal, denumită apoi Dobroteasa, una dintre cele mai vechi din Bucureşti, mahala numită pentru prima dată într-o catagrafie din anul 1798, ce se află în fondul de manuscrise al Bibliotecii Academiei Române, biserica are o istorie care poate trezi interesul cercetătorului dar şi al oricărui cititor, iubitor de trecut. 

 

 În planul oraşului Bucureşti, întocmit de elveţianul Franz Josef Sulzer în anul 1781, este trasată Uliţa mare ce merge la Sârbi, începând din hotarul Bărăţiei de azi şi ducând spre malul stâng al Dâmboviţei, numită mai apoi Calea Văcăreştilor. Pe această uliţă, printre alte lăcaşuri de cult, apare şi biserica „Buna-Vestire”, numită şi „Dobroteasa”. Ulterior, biserica figurează în planurile baronului Franz Purcell (1789), slt. Ferdinand Ernst (1791), ca şi în planurile Bucureştilor din anii 1824, în care Uliţa Sârbilor este numită Rue Dobrotiasa şi 1842, unde e numită Uliţa Dobroteasa.

 

Prima biserică de zid, numită „Dobroteasa”, cu hramul „Buna-Vestire”, a fost ridicată pe locul uneia mai vechi, poate din lemn, care purta tot hramul „Buna-Vestire”, ctitorită de boierul Dobrotă şi soţia sa Ancuţa. Denumirea de „Dobroteasa” (cuvânt slavo-român),  se traduce prin „Maica cea Bună”, care se referă la Prea Curata Născătoare de Dumnezeu, Pururea Fecioară Maria. Această biserică  a fost demantelată din cauza deteriorării. Ctitorii noii biserici (de zid), Constantin Năsturel din Hereşti, vel Paharnic (1730-31, 1736-37, 1739) şi vel Vistier (1738), împreună cu soţia sa Ancuţa, au ridicat biserica de zid între anii 1730-1738. Pisania din pridvorul bisericii actuale arată că biserica a fost zidită la 1730. Nu se cunoaşte însă pisania originală a bisericii lui Constantin Năsturel scrisă, se pare, cu slove chirilice. Probabil că s-a pierdut cândva, fie în anul 1847, când biserica a fost restaurată, fie în anul 1884, când a fost dărâmată pentru a se construi pe vechile temelii biserica actuală. În anul 1847, biserica a fost restaurată de treti logofăt Iordache Ciupagea care la data respectivă afirma că nu puteau fi decât două soluţii: ori ca aceasta să se refacă din temelie, ori să i se facă un meremet mai solid. În cele din urmă au ales a doua soluţie, biserica fiind târnosită la sfârşitul anului 1847 de către mitropolitul Neofit, când, pe lângă hramul principal “Buna-Vestire”, primeşte şi un al doilea hram, al “Sfintei Cuvioase Paraschiva”.

 

 În cele din urmă biserica a fost dărâmată în anul 1884 şi rezidită sub atenta îngrijire a preotului Pandele Spiridon, împreună cu epitropii Ştefan Gheorghiade şi Alexandru Papadopol. Lucrarea a fost încheiată la finele anului 1892, iar cele două inscripţii săpate în piatră, aşezate în stânga şi în dreapta uşii de intrare în pronaos, amintesc aceste evenimente.

 

Clădirea actuala este o construcţie monumentală de zid masiv, cu plan treflat, în varianta triconcului, de factură muntenească, de origine bizantino-sud-dunăreană, şi are dimensiuni relativ mari: 28,60 m lungime şi 15 m lăţime.

 

Cele trei turle ale bisericii – două în faţă, mai mici, şi una mai mare, la mijloc – sunt realizate tot din zidărie de cărămidă, fiecare având secţiune octogonală. Turla mare, de pe naos, Pantocrator, ridicată pe pandativi largi, are diametrul interior de 4,50 m şi este închisă la partea superioară de o boltă semisferică din zidărie. Turlele mici, care mărginesc lateral exonartexul (vestibulul), la nord şi sud, au deschiderile de circa 1,50 m şi sunt închise prin planşee plate din lemn.

 

În 1990 demolările continuau, sporadic, către Calea Dudeşti şi Întreprinderea Timpuri Noi. Concomitent se lucra, dar în ritm diminuat, la executarea fundaţiilor blocurilor de pe Bdul Mircea-Vodă (între biseririle Dobroteasa şi Sf. Nicolae „Apostol”), Calea Dudeşti (azi Str. Octavian Goga) şi Splaiul Unirii. Alte zeci de fundaţii de blocuri erau abandonate în aceeaşi arie, iar aspectul zonei amintea mai mult de peisajul selenar decât de cel terestru. Bisericile Dobroteasa şi Sf. Nicolae „Apostol”  erau ameninţate să fie sufocate cu blocuri, dar, în 1991 cu binecuvântarea Prea Fericitului Patriarh Teoctist, biserica Dobroteasa a fost redeschisă pentru credincioşi de către preotul Gheorghe Sima, numit paroh la 1 aprilie 1990 şi instalat în 29 iunie, acelaşi an.  

 

Imediat s-a făcut ordine în biserică, s-a curăţat pictura, s-au sprijinit zidurile cu stâlpi de stejari ca măsură provizorie de protecţie, s-a înlocuit acoperişul şi s-au montat burlane şi jgheaburi pentru a evita infiltrarea apei în pereţi, toate cu ajutorul tinerilor şi tinerelor din parohie, precum şi cu sprijinul elevilor seminarişti.

 

Cu ajutorul nemijlocit al Maicii Domnului, al Sfintei Cuvioase Paraschiva şi al Sfintei Muceniţe Filofteea, P.C. Parinte Paroh impreuna cu Comisia Interimara si un nucleu de credinciosi ramasi  statornic atasati de Biserica Dobroteasa iar ulterior Consiliul Parohial si Comitetul Parohial s-au straduit in primul rand sa zideasca biserica vie, straduindu-se  sa atraga cat mai multe suflete pentru aceasta lucrare, astfel încât, de la un grup mic de copii si un număr restrans de credincioşi câţi veneau la vremea aceea doar Duminica şi nu totdeauna, astăzi biserica a devenit neincapatoare.

 

Pe de alta parte, odata cu intarirea vietii duhovnicesti si in masura posibilitatilor, Consiliul Parohial a fost in permanenta prezent prin activitatile sale alaturi de credinciosii din parohie si din afara parohiei, dupa caz, oferind sprijin moral si material copiilor scolari, elevilor de gimnaziu, studentilor si batranilor singuri si neajutorati.

 

In prezent, Parohia Dobroteasa se infatiseaza ca o biserica vie cu multa dragoste fata de aproapele si multa nadejde in ajutorul Domnului si Mantuitorului Hristos, al Maicii Domnului, al Precuvioasei Maicii noastre Parascheva si al Sfintei Mucenite Filoteea in aceasta trudnica lucrare inceputa intr-un pustiu al credintei in anul Domnului 1990.

 

Lucrările de consolidare, restaurare şi punere în valoare, începute relativ recent, necesită finanţări substanţiale care se obţin cu eforturi foarte mari cu osteneala conjugata a Consiliului Parohial, a mai multor credinciosi si a P.C. Pr. Paroh. În pofida acestor greutăţi, în faţa cărora uneori înţelegerea umană este neputincioasă, Biserica „Dobroteasa” supravieţuieşte, creşte şi înfloreşte avînd ca sămânţă bună, chiar istoria ei.

 

Cu binecuvântarea Prea Fericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, începând cu data de 1 August 2008, Parohia Dobroteasa are un al doilea preot slujitor, în persoana P.C. Sale, P.C. Pr. Ioniţă Gheorghe iar începând cu 28 februarie 2011 tânărul George Valentin Paraschiv, cântăreţul bisericii, a fost numit în treapta de diacon.

 

În prezent lucrările continuă în vederea finalizării consolidării şi restaurării clădirii bisericii Dobroteasa, şi anume: restaurarea finisajelor exterioare la faţadele bisericii, cotele 0.00-10.28 m, realizarea de drenaje ape meteorice cu sistem de evacuare etanş, racordare la utilităţi, sistematizarea platformelor curţii interioare, realizarea unui sistem de iluminat exterior de punere în valoare a monumentului istoric, lucrări de conservare-restaurare pictură murală tehnica ulei, lucrări începute în 2012. 

 

Valoarea lucrărilor rămase de executat se ridică la suma de 4.682.055 RON (din care tva 906.204 RON). În această suma nu este inclusă valoarea de restaurare catapeteasmă, paviment, elemnte lemn şi metal.

Arhiepiscopia Bucurestilor

Top Desktop version