Logo

Biserica Hagiu

Categorie: Protoieria II Capitală Scris de Iulian Dumitrascu Accesări: 2860

Adresa: Str. Traian nr. 142, Sector 2 Bucureşti

Protoieria Sector 2 Capitală

Hram : Adormirea Maicii Domnului

Preot paroh : Pr. dr. Irimia Valer

Tel. : 021 320 00 21; 0724 564 433

E-mail : Această adresă de email este protejată de spambots. Trebuie să aveți JavaScript activat ca să o puteți vedea.

Preoti coslujitori : Pr. prof. dr. Drăgulin Gheorghe (pensionat)

Tel. : 021 326 31 73

Cont IBAN : RO12RNCB0075035218170001

Banca : BCR Sector 4

Site: bisericahagiu.wordpress.com

 

ISTORICUL BISERICII

 

Conform tradiţiei locale, în jurul anului 1700, pe timpul domnitorului Constantin Brâncoveanu, pe locul actualei Biserici a fost o bisericuţă de lemn ca schit, în jurul căreia vieţuiau şi îşi duceau pravila monahală câţiva călugări. Unul dintre ei fusese la locurile sfinte de unde şi numele de hagiu. Se pare că după numele dat călugărului biserica a luat numele Biserica Hagiului.

 

Între anii 1765-1767 un urmaş al familiei Băbeanu, cu numele Mihail, fost logofăt de taină, călugărit sub numele de Misail Monahul, a clădit o biserică de zid în locul celei de lemn, care se stricase, adăugând şi şase chilii pentru adăpostirea văduvelor sărace. Aceste chilii au dăinuit până prin 1920.

 

Ameninţată cu dărâmarea, Biserica Hagiu a fost renovată în 1831, cu ajutorul şi contribuţia enoriaşilor.

 

Devenind neîncăpătoare şi ruinându-se, între anii 1872-1874 biserica Hagiu a fost reclădită din temelii, prin osârdia vrednicului preot paroh de atunci Ioan Călin zis Belciugăţeanu, cu ajutorul lui Radu Ştefănescu-Cavafu – care a dat 1000 de galbeni – precum şi cu ajutorul enoriaşilor.

 

Hramul bisericii cunoscută acum sub numele de biserica Hagiu este Adormirea Maicii Domnului.

 

Prima pictură, din 1874, executată în tempera, s-a deteriorat, iar biserica nu a putut fi repictată decât în anul 1898.

 

Pictura murală din 1898 a fost executată de pictorul Ioan Bărbulescu, unul din ucenicii pictorului Gh. Tăttărăscu, în maniera acestuia, pictură neorealistă, în ulei. Catapeteasma este din lemn de brad cu lucrături de sculptură în lemn de tei, poleită cu schlachmetal şi executată cu multă fineţe.

 

Arhitectura bisericii este sub formă de cruce greacă înscrisă, având ca elemente specifice două turnuleţe dreptunghiulare mici care încadrează turla din faţă.

 

În pisania din pridvorul bisericii se spune: Biserica cea veche, se numea Agiu, a fost făcută de un Misail Monahu, fost logofăt de taină. Apoi dărâmându-se, s-au construit această sfântă biserică cu hramul Adormirea Maicii Domnului, tot cu acelaşi nume după cum se vede, în anul 1872 Iunie 12, fiind donator Radu Ştefănescu Cavafu, care a depus una mie galbenii spre pomenire în veci, în zilele Domnitorului Carol I şi a Prea Sfinţiei Sale Părintelui mitropolit Nifon, lundu-şi sfârşit în anul 1874 decembrie 12, epitropii fiind Andrei Gheorghiu, Ioniţă Simion şi Ion Mihăileanu. Preot ostenitor Ion Călin.

 

Biserica Hagiu a avut şi o şcoală cu localul situat în spatele altarului, unde au învăţat carte copiii, până prin 1866. Se cunosc numele dascălilor Ioniţă, Simion şi Ştefan.

Clopotniţa este separată de biserică şi este construită din beton şi cărămidă. A fost ridicată în anul 1936 prin concursul primăriei de atunci.

 

Casa parohială, construită în 1930 din beton şi cărămidă, este în stil românesc, cu parter şi etaj şi este acoperită cu ţiglă.

Imobilul de raport din strada Ţepeş-Vodă nr.1-3 , bloc cu parter şi trei etaje, este construit în 1934 din beton şi cărămidă şi este acoperit cu tablă şi ţiglă.

 

Pictura bisericii a fost spălată de mai multe ori în cursul anilor, ultima data fiind restaurată şi vernisată după cutremurul din 1977. S-au executat mozaicurile Sfinţilor Petru şi Pavel, pe frontispiciul bisericii în anul 1991 de către pictorul Eugen Profeta.

 

Totodată s-au făcut reparaţii capitale la biserică, şi la imobilele parohiale între anii 1976-1980. Biserica a fost tencuită în praf de piatră, iar pardoseala din interioar a fost înlocuită cu mozaic tip veneţian prin osârdia preotului paroh de atunci Vasile Diaconescu.

În 1997 s-au făcut lucrări de supraînălţare a gardului ce împrejmuieşte curtea bisericii şi de înlocuire a porţilor, lucrare din fier forjat cu un model care imită spicele de grâu şi strugurii simbolizând Pâinea şi Vinul euharistic de la Sfânta Împărtăşanie.

 

În anii care au urmat s-au făcut lucrări de reparaţii şi revopsire a acoperişului bisericii şi clopotniţei, de înlocuire a ferestrelor de la turle, de reparaţii la acoperişul casei parohiale şi la instalaţia sanitară. În 1999 s-au făcut lucrările de înlocuire a instalaţiei electrice şi s-a executat lucrarea de încălzire centrală.

 

În ultimii ani biserica a fost dotată cu un modern sistem de sonorizare, cu sistem de pază şi protecţie antifurt si cu înstalaţie de crimatizare.

 

Ca urmare a expertizei tehnice efectuate, s-a constatat ca biserica are nevoie de o amplă lucrare de consolidare care sunt în desfăşurare.

Arhiepiscopia Bucurestilor