Logo

Parohia Mierlari

Categorie: Protoieria Ilfov Sud Scris de Iulian Dumitrascu Accesări: 4136

Adresa: Str. Mierlari 89, com. Jilava, Jud. Ilfov

Protoieria Ilfov Sud

Hram: Adormirea Maicii Domnului

Preot paroh: Ştefănescu Dumitru

Telefon : 0722 529 246

Cont IBAN: RO63 BPOS 7570 6920 285 RON 03 - deschis la BANCPOST

 

 

Istoric

 

Biserica a fost construită în anul 1843, de către Constantin şi Zoiţa Creţulescu (născută Filipescu), proprietarii moşiei Odăile–Mierlari.

 

Biserica este zidită din cărămidă, pe temelie de piatră, iar materialul necesar pentru construcţie este luat de la un cătun care fusese desfiinţat în anul 1843, cătun situat între Progresu şi Jilava. Biserica a primit atunci hramul Adormirea Maicii Domnului.

 

Se pare că înainte de această construcţie de piatră, a existat o biserică din lemn, cu hramul Adormirea Maicii Domnului, biserică situată pe teritoriul satului Odăi. Oricum, în anul 1803, apare prima menţiune istorică a unui preot slujitor al satului, “Mihai sin Baciul de 32 de ani…de neam roman…hirotonisit în leat 1803, martie 21”.  Alte nume menţionate în rândul ctitorilor, în afară de cei doi membri ai familiei Creţulescu sus-amintiţi, sunt: Gheorghe, Ivan, Ghetco, Teodor, Teodor, Ştefan, Nicolae, Stoian, Caro-Ali, Stroe.

 

Din cauza degradării pronunţate şi a riscului de a fi închisă slujirii divine,  biserica a fost reparată în anii 1853 şi 1871, iar în anul 1897 a fost renovată şi mărită pe cheltuiala lui Gheorghe –numit de săteni “domnul Iorgu” – şi Elena Diamandi, proprietarii de atunci ai moşiei. În acel moment, biserica a fost înălţată cu 70 de centimetri şi s-au adaugat absidele laterale. Constructorul care a executat lucrările a fost Vasile Buştea. La această restaurare au contribuit şi credincioşii, iar preotul de atunci era Alexandru (Alecu) Georgescu. Cu această ocazie, bisericii i-au fost adăugate hramurile : Sf. Mare Mucenic  Gheorghe şi Sf. Arhangheli Mihail şi Gavriil.

 

În prezent, pictura este acoperită de un strat de fum, funingine şi praf şi prezintă pe alocuri exfolieri din cauza igrasiei şi a liantului îmbătrânit, pierzând din strălucire şi expresivitate cromatică. Suportul picturii îl constituie tencuiala originală, fără glet de ipsos.

 

Catapeteasma este din lemn, are 51 de icoane pictate pe panouri volante, în culori de ulei, icoane pictate în jurul anilor 1843-1850 de către pictori necunoscuţi în stilul şcolii de pictură de la Căldăruşani. Din păcate, aceste icoane au fost repictate în jurul anului 1994 de către pictorul amator jilăvean Constantin Neşu şi, din cauza folosirii de materiale improprii, ele nu pot fi restaurate în prezent.

 

Biserica este construită în plan trilobat, are doi contraforţi la absida-altar si doi contraforţi la pronaos. Turla octogonală este deschisă pe naos patru ferestre orientate spre est, vest, nord şi sud si o turlă mai mică pe pronaos prezintă un pridvor închis.

Edificiul este construit din cărămidă pe temelie de piatră. Turla şi bolţile sunt din lemn, cu tencuieli aplicate pe şipci. Bolta pronaosului este semicilindrică, iar tavanul pridvorului este drept. Zidurile sunt sprijinite pe patru contraforturi. Învelitoarea este din tablă galvanizată.

 

Biserica este înconjurată de un trotuar de protecţie. La ultima restaurare, vechile tencuieli din exteriorul bisericii şi al clopotniţei au fost demolate şi înlocuite cu altele noi din var şi nisip.

 

Din punctul de vedere al elementelor artistice, biserica este caracterizată prin prezenţa contraforţilor şi a câtorva obiecte cu valoare artistică. Este vorba de candelabrul principal al bisericii cu 24 de lumini, din alamă, pe care se poate citi anul “1828” şi de trei piese de mobilier. Cele două sfeşnice împărăteşti şi scaunul arhieresc situate în naos, sunt din lemn de esenţă tare, sculptate foarte frumos cu motive tradiţionale, ce sugerează rodnicia pământului şi simboluri religioase (vulturul bicefal, crucea, strugurele) şi acoperite cu un strat gros de bronz. Aceste piese de mobilier au fost aduse, conform relatării bătrânilor, de către preotul Vasile Mihăiescu, de către Gheorghe Diamandi, în anul 1897 de la Biserica Sărindar din Bucureşti. Se mai păstrează un potir de argint inferior (sub 750/1000), având cupa aurită, ce are înălţimea de 26 de centimetri şi diametrul cupei de 12 centimetri. Pe acest potir se poate citi în limba greacă: “pomeneşte Doamne pe roaba ta, Ecaterina-1801”.

 

Biserica este monument istoric şi figurează pe lista din anul 2004, cu numărul de identificare IF-II-m-B-15291.

 

Din anul 2012, biserica se află în reparații capitale. Până în prezent s-au executat lucrări de hidroizolație și consolidare a fundațiilor, refacere pardoseală interioară și trotuar perimetral (2012), consolidare zidărie cărămidă, turnare centură superioară din beton armat, înlocuire integrală acoperiș, turlă, învelitoare, precum și refacere tencuieli exterioare (2013). 

 

Pentru anul acesta 2014 sunt programate desfacere și înlocuire tencuieli interioare, refacere instalații electrice, dar și construirea unui lumânărar din cărămidă.

Arhiepiscopia Bucurestilor