Logo

Parohia Mărăşeasca

Categorie: Protoieria Urlaţi Scris de Iulian Dumitrascu Accesări: 1322

Hramul: Buna Vestire

Adresa: Com. Vadu Săpat, sat Mărăşeasca, cod 107242, jud. Prahova

Protoieria Urlaţi

Paroh: Pr. Cristian Ghinoiu, tel.0721.711.908

Cod IBAN: RO09RZBR0000060001576384 

Banca: Raiffeisen Bank

 

 

Istoric

 

Localitatea Vadu Săpat este așezat[ pe versantul de sud al Dealurilor Subcarpatice din zona județului Prahova, între două ape, Budureasca și Schia. La sud se mărginește cu orașul Mizil, la sud-vest cu comuna Fântânele, la vest cu Ceptura, la nord cu Călugăreni, la nord-vest cu cătunul Valea Scheilor iar la est cu comuna Gura Vadului.

 

Parohia este formată din două cătune, numite „Centru” și „Mazal”, cu un număr de 200 de familii, care se ocupă cu agricultura și viticultura. Așezarea este veche, datând din secolul al XVIII-lea.

 

Înaintea bisericii monument istoric (azi în ruină) a existat o altă biserică, ce a aparținut unui fost schit, înființat de la începutul secolului al XVII-lea. Ca mărturie, în zilele noastre a rămas drumul ce face legătura între Vadu Săpat si Călugăreni.

 

În arhivele orașului Ploiești se găsesc date despre acest schit, care făcea parte din fostul județ Saac, cu capitala la Gherghița, apoi la Bucov, comună situată la 5 km de Ploiești. Pe valea apei Budureasca a fost înființat un șantier arheologic care a scos la iveală multe obiecte de ceramică, fapt ce atestă adevărul că aceste locuri au fost populate din cele mai vechi timpuri.

 

Biserica parohială „Buna Vestire” este așezată în partea de nord a comunei, pe deal, la o distanță de 500 m de comună. Se află în comuna Vadu Săpat, fiind construită în anul 1810 de către ctitorii Joița și Ioniță Mareș.

 

Textul Pisaniei este următorul: „Aceasta sfântă biserică ce prăznuiește hramul Buna Vestire a Născătoarei de Dumnezeu a fost zidită de răposatul Stolnicul Mareș și întâmplându-se un cutremur la leatul 1802 s-a dărâmat și s-a zidit de al doilea cu toată podoaba dumnezeiască de către Joița soția răposatului și a fiului său, Ioniță, la care au ajutat-o și creștinii”. Zestrea sfintei biserici erau 4 pogoane de vie și livada dăruită de răposatul stolnic.

 

Biserica, precum și zidul de piatră din spatele ei, se găsesc înscrise între monumentele istorice de arhitectură  sub nr. 2428, pagina 105, din lista publicată de Academia RSR în anul 1956.

 

Biserica era construită din zid de cărămidă în formă de treflă, bine proporționată, cu pridvor sprijinit pe coloane rotunde de cărămidă, legate între ele prin arcuri în acolade. Avea o singură turlă din lemn și era învelită cu tablă galvanizată.

Interiorul bisericii era spoit cu var. Se pare că sub această spoială se păstrează vechea zugrăveală în frescă, de la începutul secolului al XIX-lea.

 

În altar, pictura a fost probabil refăcută în 1877, potrivit datei însemnate pe o icoană de zugravul C. Popescu (1877 Novembrie 10) și dacă se judecă după stilul acestei picturi, care se mai păstrează în altar.

             

În decursul vremii și din cauza cutremurului de pământ, biserica a suferit avarii, fiind apoi refăcută. De jur împrejur biserica era încinsă cu șine de fier, dar nu se cunoaște când s-a făcut această binevenită consolidare. În exterior, biserica a fost reparată și spoită cu var în anul 1956, conform aprobării Comisiei Monumentelor Istorice nr. 14157, din septembrie 1954.

           

Astăzi este ruină .

           

Biserica posedă un clopot spart, în greutate de 50 kg, pe care se găsește scris cu litere chirilice: „Cu ajutorul lui Dumnezeu făcutu-s-au acest clopot de robii lui Dumnezeu Mareș căpitan în zilele prea luminatului Domnului nostru Io Alexandru Ipsilante la anul 1775 Iulie 15”.

 

Biserica mai posedă sfinte icoane mari, din timpul vechii biserici, dărâmată de cutremur. Ele dateaza din secolul al XVII-lea. 

 

În urma cutremurului din 1977, biserica, ce se află în reconstrucție, reconsolidare și pictură din nou în tehnica frescă, a fost foarte grav avariată, dărâmându-se și fiind actualmente o ruină, fapt pentru care a fost construită o capelă alături, în care se desfășoară activitatea liturgică a parohiei, iar în prezent se află în construcție, la o distanță de 400 m,  în vatra satului, o nouă biserică.

Arhiepiscopia Bucurestilor