Arhiepiscopia Bucurestilor

Switch to desktop Register Login

Catedrala “Sfântul Ioan Botezătorul”

Localizare: Biserica Sfântul Ioan Botezătorul din Ploieşti este situată pe artera principală, denumita azi artera care leagă, prin Ploieşti, capitala României cu Braşovul şi, mai departe, artera internaţională, spre apusul Europei, reprezentând kilometrul 0 al municipiului Ploieşti.

Hramul Bisericii: “Soborul Sfântului Ioan Botezătorul” – 7 IANUARIE

Adresa: Bulevardul Republicii, nr. 12, Ploieşti,judeţul Prahova

Preotii slujitori: Preot Paroh Frusinoiu Aurelian-Mihai Tel: 0722367151

Preot Coslujitor Bercaru Florinel Tel: 0721470766

Cod IBAN: RO37 CRDZ 009A 1274 9048 1001

 

 

Scurt istoric

 

La început, în anii 1810-1811 a fost clădită, la marginea târgului, dar de atunci şi până acum, s-a situat în centrul Municipiului Ploieşti, între timp aşezările omeneşti extinzându-se spre nord cu încă patru kilometri.

 

Prima clădire cu acest hram se pare a fi fost destul de modestă şi construită din lemn – conform tradiţiei – având ca enoriaşi câteva zeci de “case” (familii). În scurt timp, peste numai 30 de ani, sporind şi numărul familiilor şi deteriorându-se şi clădirea, s-a trecut între anii 1840-1841, la construirea unei noi clădiri, nava bisericii – partea veche – care a costat, la vremea aceea, una sută mii lei, bani proveniţi din contribuţia credincioşilor.

 

În anul 1923 s-a adăugat bisericii , corpului vechi, o nouă construcţie: CLOPOTNITA. Aceasta avea să înlocuiască vechea clopotniţa şi în acelaşi timp să devină, prin însăşi conceperea ei, partea primă a viitoarei catedrale, “MONUMENT AL EROILOR PRAHOVENI” căzuţi in Primul Război Mondial, pentru întregirea neamului românesc între anii 1916-1919. Arhitectul acestei construcţii a fost TOMA T. SOCOLESCU, urmând cu timpul să se construiască o nouă biserică, în aceleaşi proporţii ale clopotniţei, aceasta reprezentând o construcţie masivă din beton armat cu o solidă temelie de beton pe toată suprafaţa ei de 220 de metri pătraţi, având o adâncime de 4 metri în pământ şi o elevaţie la suprafaţă de 1 metru. Înălţimea acestei clopotniţe, turla principală, este de 59 metri până în vârful ei, cele doua turle laterale ridicându-se până la înălţimea de 28 metri.

Începută în anul 1923, această construcţie nu este terminată nici până astăzi.

 

Gândul călăuzitor a fost acela de a reda, prin maiestate şi trăinicie, în ziduri de piatră, beton şi cărămidă, însuşi gândul durabilităţii peste veacuri a eroismul neamului românesc, însufleţit şi călăuzit de către 30 de slujitori, câţi au trecut şi au trăit la această biserică, îndeplinind nevoile spirituale ale credincioşilor şi dintre care merită a fi evidenţiaţi câţiva, deşi fiecare şi-a avut activitatea sa destul de apreciată la acea vreme.

 

1.Preotul Barbu, ctitorul primei biserici merită a fi amintit tocmai pentru că este începătorul.

2.Preotul Hrisant, care a slujit între anii 1836-1867, fiind protopresbiter. De origine bulgar, a venit aici cu bulgarii săi de la Bereasca. De la el avem Sfintele Vase cu care s-a slujit neîntrerupt şi se mai slujeşte şi astăzi.

3.Preotul Pascu, diacon la 1842, preot slujitor până în 1867 şi apoi paroh până în 1889. Realizator de multe lucrări de întreţinere şi înzestrare a bisericii.

4.Preotul Mihail Pârvulescu, paroh de la 1890 şi până în anul 1913, protoiereu, Presedinte al Societatii Clerului prahovean “Caritatea”, om de înaltă ţinută morală şi intelectuală, autor de manuale didactice şi profesor.

5.Preotul Gheorghe Chirică, primul licenţiat în teologie din oraşul Ploieşti, profesor de religie, autor de manuale de religie, senator de Prahova, preşedinte al Ligii Culturale, filiala Ploieşti, diacon, preot ajutător şi apoi paroh, bun chivernisitor al bunurilor bisericeşti.

6.Preotul Nicolae Vasilescu, diacon şi preot ajutător, protoiereu şi Preşedinte al Asociaţiei “Patriarhul Miron”. 

7.Preotul Gheorghe Slivneanu, diacon şi preot ajutător, preşedintele asociaţiei “Sfântul Ioan Botezătorul”, unul dintre cei mai buni executanţi ai muzicii psaltice, înzestrat cu o voce singulară în felul ei şi neîntrecut în măiestria cântării.

Tot ceea ce s-a scris până acum a fost preluat din “Cuprinsul istoricului Catedralei Sfântul Ioan Botezătorul”, rămas moştenire mulţumită vrednicului de pomenire, Preot Paroh, Alexandru Strejnicu. 

 

Preotul Alexandru Strejnicu reprezintă unul dintre slujitorii de marcă ai acestui Sfânt Lăcaş, dar şi al oraşului. Om de înaltă ţinută morală, deşi scund la statură, cu o desăvârşită experienţă în slujire, cu alese calităţi de administrator, bun teolog, a reuşit să aşeze Catedrala Sfântul Ioan în vârful parohiilor de excepţie din municipiul Ploieşti. Din anul 1986, locul preotului Alexandru Strejnicu a fost luat de preotul Vasile Popescu, autointitulat Bordeni. Activitatea preoţilor de dinainte de anul 1986 a fost ca lumina pusă sub obroc, de perioada comunistă în care şi-a desfăşurat activitatea preotul Vasile Popescu. Preot paroh până la data de 1 iunie 2000, s-a evidenţiat prin restaurarea picturii, în anul 1986, care nu reprezenta o valoare de execuţie, ci numai  prin vechimea ei. 

 

În data de 28 septembrie 1999 a fost numit in postul 3 de preot la Catedrala Sfântul Ioan Botezătorul, diaconul Catedralei Patriarhale din Bucureşti, odată cu data de 03 octombrie 1999,  preotul Aurelian-Mihai Frusinoiu., care a devenit paroh cu data de 1 iunie 2000. Tot în anul 2000, postul 2 de preot a fost ocupat de preotul Bercaru Florinel, venit aici de la una din parohiile oraşului Slănic Prahova.

 

 Începând cu data de 1 iulie 2000 a fost reluată activitatea coralei catedralei Sfântul Ioan Botezătorul şi s-au efectuat următoarele lucrări:

 

-au început lucrările de restaurare la turnul clopotniţă, monument al “Eroilor Căzuţi în Primul Război Mondial”, operă a arhitectului Toma Socolescu.

-In anul 2001 a fost înlocuită integral instalaţia electrică a bisericii şi tot in anul 2001 au fost aduse de la Mănăstirea Cernica statuile Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel, astfel împlinindu-se gândul arhitectului Toma Socolescu. Ele au fost luate din muzeul mănăstirii şi restaurate la Catedrala Sfântul Ioan Botezătorul din Ploieşti.

-In anul 2002 a fost pentru prima dată mochetată integral biserica şi refăcută pardoseala din Altar, în acelaşi an fiind înlocuită în totalitate învelitoarea Sfintei Biserici.

-In anul 2003 a fost restaurată catapeteasma bisericii şi făcute ample intervenţii pentru a restaura pictura, pierdută însă definitiv precum şi refacerea integrală a proscomidiarului.

-Tot în anul 2003 a fost construită instalaţia de încălzire centrală în biserică şi au fost montate instalaţii de aer condiţionat.

-În anul 2004 au fost redobândite terenurile confiscate de regimul comunist sub formă de concesionare directă de la Consiliul Local Ploieşti, terenuri însumând aproximativ 4000 de metri în jurul clădirii Sfântului Lăcaş. 

-Începând cu anul 2005 au fost căutate neîntrerupt planurile de extindere a Catedralei Sfântul Ioan Botezătorul, ale lui Toma Socolescu, planuri care aveau în vedere extinderea bisericii la proporţiile monumentului, şi el rămas neterminat în anul 1923. Nu au fost găsite planurile, ci doar nişte copii şi schiţe de planşetă ale arhitectului, “păstrate” de arhitectul Călin Hoinărescu. 

 

La data de 14 septembrie 2006 s-a pus piatra de temelie pentru realizarea gândului înălţător al arhitectului Toma Socolescu, de a dărui Ploieştiului si ploieştenilor o catedrală pe măsura credinţei, dar şi a jertfelniciei lor.

 

Începând cu data de 8 ianuarie 2007 s-a trecut la dărâmarea bisericii existente de la 1840, biserică care prezenta un real pericol pentru siguranţa credincioşilor. Dărâmarea lor s-a realizat concomitent cu ridicarea zidurilor noii catedrale şi a unui ansamblu de clădiri pe 3 etaje ce constituie depozit, capelă şi cancelarie parohială.  

 

Acum, în anul 2011, gândul înaintaşilor, credincioşi preoţi, şi cu prisosinţă al arhitectului Toma Socolescu este realizat. Noua biserică este ridicată, acoperită cu tablă de cupru, având tâmplăria montată, urmând ca începând cu anul 2012 să fie executate lucrările de împodobire a sfântului lăcaş prin aplicarea integrală a mozaicului pe pereţii bisericii, efectuarea de instalaţii: termică, electrică şi sanitară, efectuarea de pardoseli şi strane, astfel încât să putem preda viitorului chivotul cu care urmaşii noştri şi urmaşii urmaşilor noştri să se prezinte înaintea lui Dumnezeu. 

Arhiepiscopia Bucurestilor

Top Desktop version