În a doua jumatate a secolului al XVII-lea, resedinta mitropolitana se stramuta de la Târgoviste la Bucuresti, cum s-a hotarât prin hrisovul domnesc al lui Radu Leon, din 8 iunie 1668. De catedrala arhiepiscopala si mitropolitana a servit pâna astazi biserica manastirii Sfintii Imparati Constantin si Elena, ctitorita de Constantin Serban Basarab (1654-1658).
Dupa statornicirea resedintei mitropolitane la Bucuresti, începând cu mitropolitul Teodosie (1668-1672, 1679-1708), titulatura mitropolitilor a devenit: „Arhiepiscop si mitropolit al scaunului Bucurestilor si a toata Ungrovlahia”. Ca urmare, de atunci încoace putem vorbi de Arhiepiscopia Bucurestilor, ca eparhie centrala a Mitropoliei Ungrovlahiei.
Arhiepiscopia Bucurestilor îsi exercita jurisdictia canonica si administrativa în orasul Bucuresti, capitala tarii, si în 9 judete (Arges, Dâmbovita, Ialomita, Ilfov, Muscel, Prahova, Olt, Teleorman, Vlasca). In fiecare judet exista câte o protoierie, în frunte cu un protoiereu, care supraveghea activitatea preotilor, al caror numar era destul de ridicat, si starea bisericilor, în majoritate de lemn, mai ales la sate.
Viata monahala s-a desfasurat în manastirile existente (Cernica, Caldarusani, Snagov, Viforâta, Marcuta, Sarindar), la care s-au adaugat ctitorii noi, ale domnilor tarii si ale unor mari dregatori (Cotroceni, Zlatari, Coltea), care au îndeplinit si un însemnat rol cultural si bisericesc. Ca un fapt negativ, s-a înregistrat închinarea unor manastiri si schituri din eparhie la Locurile Sfinte (Dealu, Sinaia, Comana, Radu-Voda, Mihai Voda, Sf. Sava, Stelea, Plumbuita), fapt ce a dus nu numai la saracirea lor, dar si la pagubirea tarii.
In plan cultural, s-a reluat activitatea tipografica, ce stagnase 1652, prin osteneala mitropolitului Varlaam (1672-1679), care înfiinteaza o tipografie în incinta Mitropoliei, unde tipareste în 1678 Cheia întelesului, o carte de predici tradusa din slavoneste.
In tipografia înfiintata de Varlaam la Bucuresti au fost date la lumina zeci de carti de slujba bisericeasca si de zidire sufleteasca în limbile româna, slava si greaca. Dintre cartile tiparite sub mitropolitul Teodosie se remarca Liturghierul, în 1680, Evanghelia, în 1682, Apostolul, în 1683, si, mai ales, Biblia, în 1688, numita si Biblia lui Serban, prima editie integrala a Sfintei Scripturi în româneste.
In 1694, activitatea tipografica din Bucuresti s-a întrerupt, utilajul tipografic fiind transferat la manastirea Snagov, unde ieromonahul Antim Ivireanul, în numai sase ani (1696-1701), a imprimat 15 carti în româneste, greceste, slavoneste si araba. In 1701, Antim a readus tiparnita la Bucuresti si a tiparit alte 20 carti, pâna în 1705, când a fost ales episcop la Râmnic, unde a înfiintat o noua tipografie si a dat la lumina înca 9 carti. Ales mitropolit (1708-1716), Antim a mutat tipografia de la Râmnic la Târgoviste, în 1708, si a tiparit 18 carti, iar în 1715 a adus utilajul tipografic la Bucuresti si a mai imprimat o carte în limba greaca.
Antim a tiparit la Snagov, Râmnic si Bucuresti un numar de 63 de carti de o mare diversitate: carti de slujba, de doctrina teologica, cuvântari bisericesti, carti de învatatura pentru preoti, lucrari de filozofie, carti populare etc.
In afara de lucrarile tiparite, de la Antim Ivireanul au ramas si câteva manuscrise, cele mai însemnate fiind predicile sau Didahiile sale (în numar de 28), rostite în duminici si sarbatori, fie la Bucuresti, fie la Târgoviste. Mitropolitul Antim este si ctitorul manastirii cu hramul Tuturor Sfintilor, zidita între anii 1713-1715, în Bucuresti, cunoscuta sub numele «biserica sau manastirea Antim».
