Casa e locul unde viețuim. Un spațiu unde ne adăpostim. Locul unde familia se adună în jurul mesei. Locul în care ne odihnim. Locul unde ne rugăm. Până aici e simplu.

Casa este un loc și o stare. Felul în care locuim ne reprezintă. O întrebare se pune totuși: cum trebuie să locuim ca unii care mărturisesc că sunt creștini ortodocși? Cred că, în chip firesc, casa este un chip al Bisericii.

“Ca să fii plin de toate bucuriile şi durerile lumii, urmează pilda vioarei:
goleşte-te de tot ce eşti tu, scobeşte-ţi tot miezul egoismului,
aşa ca înăuntru să circule, ca un aer, sufletul universal.”
(Vasile Voiculescu – Gânduri albe, Editura Cartea Româneascã, 1986)

O carte fermecătoare a lui Mircea Iorgulescu, critic literar stabilit în Franța și, între timp, trecut la cele veșnice, este Firescul ca excepție. Iată cum scrie Mircea Iorgulescu despre Constantin Golescu, marele logofăt, și scrierile lui:
“Lumea în care se născuse trebuie să-i fi părut lui Constantin Golescu, mai cunoscut în postumitate cu numele de alint Dinicu, o lume firească.

"El s-a schimbat la Faţă, ne confirmă Sfântul Ioan Damaschin, nu asumând ceea ce El nu era, ci arătându-le Apostolilor Săi ceea ce El era, deschizându-le ochii şi, din orbi cum erau, făcându-i văzători" (Sfântul Ioan Damaschin, Predică la Schimbarea la Faţă, 12 - PG 96, 564).